Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

Dezumanizare prin muncă (Gabi Pitu)

Dezumanizare prin muncă
Gabi Pîţu

Bun ori rău, cum o fi, trăim în capitalism. Urmărind ce se întămplă pe piața muncii și în câmpul muncii în ultima vreme cred că s-a pierdut pe undeva conceptul de libertate din viețile noastre, poate că am fost constrânși să o facem dar totuși lipsa noastră de curaj ne face vinovați în fața noastră. Ce s-ar fi ales din revoluția română dacă s-ar fi făcut cu lașii din ziua de azi. S-a strigat din toate forțele LIBERTATE, și noi care îi moștenim pe cei care au murit atunci ce facem azi. Am uitat…Niște fraieri care au murit pentru o idee. Cine merge să le-o spună și lor asta.
De ce am început articolul vorbind despre libertate? Pentru că recent o tânara a intrat în comă muncind, câteva zile mai târziu a murit. Un alt tânăr a murit anul trecut. Acu 2 ani a mai fost un caz similar cu cel de anul ăsta. Chiar fără să existe vreo legătură cu cazurile acestea și postașul meu a murit la jumătate de oră după ce mi-a adus o factură acasa. La un training corporatist ni se explica cât e de important e ca viața angajatului să se axese pe existeța a cel puțin 3 piloni reprezentați de familie, prieteni și serviciu. Dar cât de repede ne pierdem familia și prietenii din cauza faptului că muncim pe brânci! Și atunci când ajungi aproape natural ca în viața ta să nu existe decât job-ul, muncești ca să uiți. Devii dependent de ceea ce faci, nu te mai interesează celelalte aspecte eșuate ale vieții tale.
Cei care au murit au fost un subiect de presă și cam atât. Pe fondul crizei angajatorii au crescut constant presiunea exercitată asupra propriilor angajați. Așa că mi-e greu să cred că mai există cineva fericit la servici în ziua de azi. Ce nu înțeleg e de ce acești oameni au uitat de ei. Henry Miller spunea că foarte important să ai un servici care să-ți păstreze mintea liberă.
Ne apropiem cu curaj de un million de șomeri, și pare că dacă ți-ai pierde serviciul nu ți-ai mai găsi de lucru până la sfârșitul lumii. Oare e chiar așa? De ce nu ne întrebăm în primul rând dacă ne place ceea ce facem și dacă suntem plătiți corect și avem condiții decente de muncă. Oare tot ce contează sunt banii? Ca să faci ce cu ei? Să îți cumperi fericirea pe care nu o ai muncind.
Există oameni disperați. Asta e sigur. Pe mine m-a impresionat cazul unui tânăr cu căsătorit cu copil, șomer disperat să-și găsească de muncă. Acesta a lăsat într-o parcare pe toate mașinile cv-ul cu speranța să-și găsească ceva de lucru.
Angajat în România înseamnă să dai mită să te angajezi, să fii prost plătit, să fii incorect tratat de către șefi și de oamenii cu care intri în contact, să nu poți promova pe competențe, și absolut niciodată să-ți umezi visul de a face ce visai să faci când erai copil. Poate pentru că lumea pe care o vedeam când eram mici era utopică, dar cred că mult mai sănătoasă.
O generație întreaga de absolvenți cu note peste 9 (a avea note mari nu inseamna ca valorezi ceva ca om! Atenție) lucrând vânzători. Cam asta e generația mea, o generație prinsă în tumultul tranziției, prost educată, fără viitor, fără atitudine, fără valori, fără posibilite de a-și cumpăra o casă. Fără nici o speranța la un viitor mai bun pentru noi și nici pentru copii noștri. Privitori hipnotici la televizor i-am transformat pe maneliști, căpșunari și vedetele puturoase de OTV în portdrapelul generației Eu zic că am fost uitați de toți și niciodată nu am știut ce facem…Suntem terminați…
Nu avem cultura capitalismului, gândim comunist și de aici problema că nu știm ce să facem cu libertatea noastră. Să nu mai căutăm vinovați ci să ne comportăm ca niște oameni liberi, dar plătitori de taxe.
03/25/2010 20:38:49
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one