Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Mănânc, deci cum traiesc! (Gabi Pitu)

Mănânc, deci cum traiesc!
De Gabi Pîţu

De ce am inceput sa scriu acest articol despre mancare? E un subiect neinteresant în cele din urmă dar esențial din punct de vedere al supravietuirii. De ce esențial? pentru ca snițele stau la baza piramidei supravietuirii omului in sensul de baza(snitelele sau orice alt fel de mâncare).
Un alt aspect ar fi ca ma simt din ce in ce mai ratacit in supermarket. Mancarea pe care o cumpar si o consum pentru a supravietui seamana a dracului la gust. Ciocolata sau parizer acelasi gust(cu aproximatie bininteles) dar nu ma mai simt fericit dupa ce manânc ceva. De fapt simt cam același lucru de fiecare data. Îmi simt burta plina dar nu mi-am putut bucura papilele gustative in vreun fel anume.
Problema care se pune e de fapt ce ascund aceste preparate. Poate ca inventarea plasticului care a schimbat tehnologia de productie a multor produse i-a inspirit și pe oamenii din productia alimentară.
Asta gandeam înainte de a începe sa mă documentez despre subiect nu ca as fi un preocupat de ce bag in mine. Ma intereseaza calitatea vietii mele intr-o anume masura dar niciodata nu am fost un extremist. Nu pot sa-i inteleg pe cei care discuta la nesfarsit despre sanatatea alimentelor, diete si altele. Nu cred ca a duce o viata echilibrata inseamna sa te privezi de unele lucruri iar pe mine doar gandul de a consuma iaurt si salate in exces mă face nefericit.
Încerc sa adun informații despre subiect dar e din nou evident ca anumite lucruri nu se spun (manipulare mediatica sau cum s-o numi, sau dezinteres in masă) dar nu gasesti informații satisfacatoare pe nici o pagina web in limba romană. Încep sa mă cred din ce in ce mai prost asta după ce zilele trecute am eșuat în a afla ziua de naștere a celebrei
Alice Năstase( redactor șef la Tabu și autoare de cărți ). Nu am de gînd să transform subiectul cu mîncarea într-un nou Alice Năstase effect pentru că consider că am dreptul să stiu, și vreau să știu(acuma că nu am acces la chestii atît de importante despre Alice Năstase pot să înțeleg, nici nu am căutat așa sîrguincios, dar e cumva de datoria mea să stiu cumva ce sclavi folosesc, sau pe cine exploatează cei din industria alimentară pentru ca eu sa ma îngraș de bunăvoie). Oricum le sunt recunoscător celor exploatați în fermele de creștere a animalelor și celorlalte ferme. O lume întreaga poate să se gândeasca la sănatatea alimentara, să se inchine la o varza, binecuvîntati că nu vor ști (nu vor înțelege) niciodata procesul tehnologic prin care ei sunt hrăniți. Nici cu o sută de ani ăn urmă aproape toate lumea știa cite ceva despre producția alimentelor. Azi putem trăi fericiți discutând chestii mai importante (reviste de scandal) iar cu alimentația se poate rezolva ușor cu o vizită la un fast food sau altceva.
Ce se întâmplă cu lumea în care trăim din punct de vedere alimentar. Trebuie avut în vedere că nu sunt în nici un fel un specialist, am de gînd să spun o poveste despre subiect asa cum îl pot eu înțelege.
Îngrijorarea mea principala pleacă de la faptul că nu vreau sa consum un amestec proteic. Statisticile sunt însă îngrijorătoare, industrializarea tot mai accentuată a industriei alimentare duce la standardizarea gusturilor și anihilarea diversității: în secolul XX peste
93% din diversitatea culinară nord-americană a dispărut, peste 80% din cea europeană. În felul acesta lumea descrisă în filmul “The matrix” nu mai pare o simplă utopie, mâncarea e la fel de atractiva ca formă dar conținutul din ce în ce mai sărac.
Pe lângă nemulțumirile aduse consumatorului un alt aspect important e felul în care sunt exploatați cei care lucrează pentru marile companii producătoare de alimente.
În documentarul nominalizat la Oscar anul acesta Food Inc sunt descrise conditiile absolut degradante și condițiile în care trăiesc cei care lucrează în crescătoriile de pui. Nu am putut face diferența între cei care cresc puii și se îngrijesc de ei si de însăși puii, practic ei își impart o soartă asemănătoare. Ca să deții o asemenea fermă( în ziua de azi principala problemă pentru fermieri o constituie distribuția si dacă nu ești în sistem esti în afara lui) trebuie să-ti faci un credit de 500 000 dolari și profitul annual care îl poți obține de este de 20 000 dolari. După 25 de ani de muncă vei ajunge să-ti plătești creditul iar foarte probabil banii puțini care i-ai fi câștigat nu-ți vor ajunge ever să-și îngrijești bolile pe care în mod incevitabil le-ai adunat muncind în acel mediu plin de compuși chimici.
Sunt convins însă că exploatarea e dusă la extrem în tot ceea ce e legat de industria alimentară de la crescătorii de pui până la cei care ne servesc mâncarea în fast-food-uri.
Acestea aproape că dețin monopol reusind în aproximativ un deceniu să facă praf concurența din întreaga lume( Mcdonald’s si Taco Loco fiind peste tot de la new york, Tokio, Cape town etc).
Aș fi vrut să adun date tehnice mai multe și mai importante însă nu cred că ar face bine sănătății melea. Aceasta e lumea în care trăim, o lume care duce o campanie furibundă pentru sănătatea socială împotriva fumatului, dar cam atât. O lume în care într-o parte a lumii se moare din cauza lipsei de hrană și în altă parte datorită consumului excesiv.
Dacă vreți să aflați mai multe puteți găsi o sumedenie de informații pe diferite site-uri. Important e să știți că nu există nimic sfânt în lumea în care trăim! E suficient să nu înghiți tot ce ți se oferă de-a gata.
02/23/2010 22:34:26
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one