Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Articol nou

Elitele şi charisma politică


De Mircea Turculeț

Relaţia dintre mase şi elită în general este considerată a fi una fundamentală în cadrul explicării actelor politice în general şi a înţelegerii acestor fenomene. Dacă termenul de masă se referă în general la o anumită mulţime socială, cel de elită face referire la o categorie din cadrul masei care este ultraspecializată şi cea mai bună în domeniul său de activitate. „ Elitele sunt acele minorităţi creatoare ce şi-au asumat misia aristocratizării propriului popor, lucrând discret asupra sistemului de valori. Forţa acestor minorităţi diriginte rezidă în capacitatea lor aparte de a proiecta modele de conduită, ca strategii ale reuşitei demne de urmat.” Putem concluziona din această definiţie că elitele au rol esenţial în modelarea unei societăţi şi crearea unei anumite tipologii de oameni politici prin implementarea unor programe educaţionale sau controlul asupra presei. De altfel, elitismul poate fi considerat a fi atât o caracteristică a nazismului, cât şi una a democraţiei. Dacă primul face referire la o elită de linie de partid, cel de a doilea se referă în primul rând la o elită economică din care derivă toate celealte forme de organizare elitiste.
Nazismul s-a sprijinit în ascensiunea sa la putere pe teoriile clasice ale elitismului. Gaetano Mosca în Elemente de ştiinţă politică spune că la nivelul fiecărei instituţii politice se formează de a lungul timpului o elită politică capabilă să conducă şi care se pregăteşte constant numai pentru acest lucru. Totuşi Mosca evită să realizeze o ruptură directă între elite şi masele conduse. El menţionează faptul că interesele elitelor trebuie să coincidă pentru a evita orice probleme cu cele ale maselor. Se ridică aici în mod logic întrebarea cine stabileşte de fapt, interesele masei? Şi nu putem evita răspunsul: elitele. De fapt, Mosca lasă să se înţeleagă că relaţia dintre cele două elemente este una directă şi influenţabilă într-o singură direcţie.
Un alt italian, apropriat al lui Mussolini şi considerat a fi unul dintre teoreticienii fascismului, Vilfredo Paretto, a dezvoltat teoria circulaţiei elitelor. Pareto vorbeşe de o luptă între elitele guvernamentale ( cele care deţin puterea ) şi cele non-guvernamentale ( care doresc cu orice preţ să preia puterea ). Lupta dintre cele două categorii se face prin toate mijloacele posibile, interesantă fiind folosirea denumirii de elite leu pentru cele aflate la putere şi elite vulpe pentru cele care nu contenesc a folosi diferite metode pentru a prelua puterea. Un alt clasic al teoriei elitelor, Roberto Michels a dezvotat legea de fier a oligarhiei potrivit căreia orice partid, indiferente de tipul de regim în care activează, se va organiza pe o anumită ierarhie. Teoria lui Michels o putem folosi în a justifica şi construi un criteriu important de alegere a liderilor politici. În sistemele totalitare, cât şi în cele democratice, liderii unor state nu au acces la putere, dacă mai întâi nu sunt preşedinţii unor partide politice. Evoluţia în cadrul acestor strructuri politice presupune şi existenţa unei charisme politice care să permită atragerea membrilor şi pregătirea pentru alegeri sau cucerirea puterii. Iar controlul puterii nu este altceva decât un control al elitelor.
Interesantă este aici schimbarea de paradigmă ce apare între statul raţional organizat şi cel iraţional ( identificată doar cu puterea în sine.) Ultimul model, specific statelor totalitare, urmăreşte un control abosolut al puterii şi al maselor printr-o schimbare radicală de paradigmă. „ Oamenii cunoşteau numai două învăţături despre relaţia dintre practică şi morală; cea a lui Platon, care spunea: „Morala determină politica”; şi cea a lui Machiavelli, care spunea : „ Politica n-are nimic de-a face cu morala”. Astăzi, se proclamă: „Politica determină morala”.
Explicaţia oferită de Benda include atât statele democratice, cât şi pe cele totalitare. În cele democratice politica este făcută de elite şi au loc modificări sociale prin diferite politici impuse de stat. În Germania nazistă statul impunea riguros doar un anumit tip de comportament şi educaţie, urmărind să creeze acel om-masă. Acesta se identifică întotdeauna cu statul din care face parte sau cu propriul conducător. Hitler era considerat a fi reprezentantul generalizat al omului german. „ Condiţia esenţială a oricărei organizaţii este ca individul să renunţe la a da întâietate opiniei personale şi intereselor individuale, sacrificându-se în folosul comunităţii” Idee este preluată din bolşevismul sovietic, care funcţiona în mare pe principii asemănătoare. Atât în totalitarism, cât şi în democraţie, se poate observa însă, că între raportul dintre elite şi mase există un factor de control numit ascultare de autoritate. Ascultarea se realizează prin mai mulţi factori precum: repetarea în viaţă a unui model educaţional învăţat prin sistemul de învăţământ, impunerea unui control absolut asupra presei prin intermediul cenzurei sau folosirea acesteia ca mijloc de manipulare în masă, dar şi existenţa unei manipulări emotive la nivelul maselor: „ Numeroase anchete demonstrează că majoritatea alegătorilor din statele dezvoltate nu dispim decât de cunoştiinţe politice extrem de reduse, atât în ceea ce priveşte instituţiile, cât şi mizele sau actorii. Deciziile lor sunt motivate deci mult mai frecvent de impresii şi de emoţii, de impuls şi de sentiment, decât de analiză. Se pune astfel în evidenţă rădăcinile reale ale politicii de masă: este vorba de psihologia socială, şi nicidecum de raţiunea filosofilor” În ambele regimuri acest aspect este speculat la maxim. Lucru observat foarte bine de Hitler, de asltel: „ În marea sa majoritate, poporul se află într-o dispoziţie şi într-o stare de spirit atât de pronunţat feminine, încât actele şi opiniile sale sunt determinate mai mult de impresia produsă asupra simţurilor decât de reflecţia pură.” Dovada cea mai bună a punerii în practică a acestei gândiri stă în faptul că în totalitarsim nu există instituţii care să medieze relaţia cetăţean-autoritate, în afară de elementele caracteristice ale aparatului de represiune.
De altfel şi mediul politico-social are un rol important în stabilirea liderului politic şi a tipului de charismă pe care acesta ar trebui să-l aibă. Alexandre Dorna vorbeşte despre nevoie de existenţă a unei situaţii charismatice care să permită afirmarea liderului. Nu orice persoană charismatică poate ajunge la putere, dacă mediul politic nu-i permite acest lucru. Este necesară existenţa unei crize care să determine nevoia apariţiei unui om care să reuşească restabilirea ordinii sociale. Sau se impune apariţia unui lider charismatic atunci când se simte o nevoie acută de o schimbare într-o societate sau există o discreditare puternică a elitelor aflate la putere. Putem identifica aici o parte din teoria lui Vilfredo. Discreditarea elitelor nu urmăreşte altceva decât pregătirea preluării puterii de către un lider charismatic. Practică istorică ne demonstrează existenţa unui asemenea fenomen. Hitler preia puterea în Germania în urma unei grave crize economice ( cea mai gravă din istorie ) şi asta după ce duce o campanie împotriva vechilor conducători ai ţării pe care îi găsea ca principali vinovaţi de situaţia din anul 1933 din Germania. Mai mult, nu numai vechile elite erau vinovate de situaţia Germaniei, ci şi sistemul democratic din ţară. De aceea se impunea nu numai o înlocuire a oamenilor, ci şi cea a sistemului politic.
Winston Churchill preia puterea în Anglia după eşecul răsunător al guvernării Chemberlain. Ultimul semnase tratatul de la Munchen din 1938 cu Hitler şi Mussolini în speranţa prevenirii unui nou război în Europa. A fost de acord să cedeze Germaniei regiunea Sudetă din Cehoslovacia, în schimbul promisiunii evitării unui nou conflict mondial. Politica sa defensistă s-a dovedit a fi un eşec, după ce în septembrie 1939, germanii ocupă Polonia. Totalitarismul apare atunci când gândirea raţională şi formele de organizare raţionale nu îşi mai găsesc locul în cadrul unei societăţi. Pornind de aici şi de la elementul dat de criza profundă prin care trebuie să treacă un stat ca să apară un lider mesianic salvator, putem spune că este interesantă şi corectă schema de lucru de mai jos:

ORDINE SOCIALĂ - ≥ STATUS QUO - ≥ CRIZĂ- ≥LIDER CHARISMATIC- ≥ RUPTURĂ FAŢĂ DE ORDINEA EXISTENTĂ - ≥O NOUĂ ORDINE



Pornind de la situaţia charismatică se poate discuta în general, despre două tipuri de lideri charismatici. Un tip se referă la liderii trans-acţionali, care reuşesc să realizeze o conexiune între ei şi grup prin intermediul unei practici raţionale a controlului şi liderii trans-formaţionali, care pun accentul pe caracterul iraţiomal al grupului „ Urmăresc să trezească „forţele adormite” ale subordonaţilor, a le transmite conştientizarea problemelor cu care se confruntă comunitatea şi precum şi perspectiva de transformare comună”
Un lider charismatic trebuie să aibă ca scopuri principale organizarea unitară a comunităţii , nevoia de stăpânire afectivă a gândirii politice, schimbarea radicală a credinţelor şi valorilor şi să fie o sursă de încredere, chiar până la fanatism pentru comunitate. Identificarea oricărei probleme trebuie să fie însoţită întotdeauna de soluţii care nu contează, dacă sunt sau nu viabile. Exemplul este dat de soluţia Partidului Nazist la criza economică din Germania. Promisiunea de a da poporului „Pâine şi Muncă” şi „Răzbunare şi Sânge”
Interesantă este şi ideea că puterea charismatică nu aparţine neapărat unui individ, ci şi grupului care ajută la crearea ei. Ea poate fi folosită a realiza un echilibru fragil dintre o pluralitate de indivizi sau poate fi folosită în a justifica crime abominabile. Orişicum, existenţa charismei liderului poate fi şi un exemplu membrii comunităţii. Aceasta poate determina dorinţa de afirmare a unora şi poate reînnoi coeziunea acesteia. Emotivitatea iraţională, propaganda şi manipularea, sunt surse de transformare a unor oameni, indiferent de regim, în zei.( o maşină de fabricat zei).

Bibliografie:

1)Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993;
2)Alexandre Dorna, Charisme, populisme et discours: un triptique incontestable en politique în„Societate şi politică” nr. 2, noiembrie 2007, Ed. Vasile Goldis University Press, Arad, 2007;
3)John Kilcullen, Roberto Michels: Oligarchy ,
http://www.humanities.mq.edu.au/Ockham/y64l11.html
4)Hitler, Adolf, Mein Kamf, Bucureşti Ed. Beladi, 1994;
5)Micheal–Louise Rouquette, Despre cunoaşterea maselor. Eseu de psihologie politică. Ed Polirom, Iaşi, 2009;
6)Gheorghe Teodorescu, Putere,autoritate şi comunicare politică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2000,
7)Ernst Nolte, Războiul civil european 19917-1945, Ed. Corint, Bucureşti, 2005;
8) Bernd Wieler, Mosca, Gaitano, http://www.zeppelin-university.de/deutsch/lehrstuehle/kulturwissenschaften/Mosca__Gaetano.pdf
09/14/2012 09:14:12
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one