Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

Despre Primăvară şi alte nimicuri (Dragos Hutuleac)

Despre Primăvară şi alte nimicuri

De Dragos Hutuleac

Poezie se poate face numai primăvara. Vara e obligaroriu să faci dragoste în fiecare zi. Toamna ne ocupăm de proză şi melancolie. Pe când iarna îndeplineşte toate condiţiile pentru niţică filozofie de circumstanţă.

Acum este primăvară…. Cu figurile ei de adolescentă îndrăgostită şi alintată care nu ştie semnificaţia cuvântului NU, cu năravurile ei de bidiviu în călduri, mi-i tare dragă! Aş lua-o în fiecare zi de nevastă. Până când, sătulă de mine, mi-ar cere divorţ. Pe care l-aş accepta, cu condiţia de a nu plăti pensie alimentară. Pentru că nu merită. Ea merită să facă închisoare! Repet: ea merită să facă închisoare! Că prea ne duce în ispită. Prea ne stârneşte.
Aţi văzut sânii fetelor în luna mai? Niciodată sânii fetelor nu-s mai frumoşi ca în luna mai. În restul anului sunt aşa, de protocol. Dar în luna mai…atunci îşi au rostul. Atunci li-i menirea. Şi dacă pui şi-o floare în dreptul lor,(cele mai indicate sunt florile de mac), până şi Dumnezeu prinde a sughiţa. De emoţie. Şi de poftă. Că prea înghiţi în sec când îi vezi.
Referindu-ne numai la fete, cred că aţi observat că de la începutul lunii Martie încep să fie mult mai nubile. Şi oarecum dulci. Zâmbesc mai des şi mai cu subînţelesuri. Iar când le priveşti în ochi, dacă le priveşti cu atenţie, întrezăreşti începutul unei uşoare migrene. Şi brusc simţi că te iau fiorii de sus în jos şi de jos în sus şi că te încearcă o nevoie extraordinară de a ofta. Şi oftezi. Cică: of! Pentru ca în luna Aprilie, toate să fie numai rotunjimi şi gropiţe.

Băieţii, în primăvară, sunt nişte victime. Deşi pozează în grohăitori macho şi-n Jean Clauzi Van-Dammi de Duminică, e tare trist ce se întâmplă cu dumnealor. Totul le iese pe dos. Până şi limba le iese pe dos. Dar nu prin dos. Atenţie la conotaţii!
Începând cu luna Martie, băieţii se spală mai des pe dinţi. Acesta este începutul. Pentru ca apoi, lenjeria intimă să reclame unele neajunsuri de natură administrativă, depunând în acest sens o plângere în care reclamă gradul de poluare şi lucrul în condiţii extreme, solicitând revitalizarea companiei prin angajarea de noi cadre. Ceea ce implică o investiţie de minim 100 de lei. În aceeaşi perioadă se observă o creştere de vânzare la gelul de păr. Ceea ce implică o investiţie de minim 10 lei, la circa două sâptămâni. Cât despre antiperspirante, ce să mai vorbim?!? Se duc 10 lei pe săptămână ca popa. Şi câte mai sunt! Pentru ca în cele din urmă, băieţii noştri să sfârşească în faţa oglinzii convinşi fiind că acolo vor găsi absolutul. Pe când eternul feminin îi aşteaptă în altă parte. Cel mai adesea în faţa restaurantului. Dacă nu, în staţie la maxi-taxi. Sau, câte o dată, în parc la policlinică. Iar, dacă nu-i nici acolo, îl găsesc sigur pe tarabe sub forma revistelor „Play-boy”, „Maxim”, „Husler”, etc.

Aşa, de departe, primăvara seamănă cu-n parc uriaş de distracţii. Un Disney-land omniprezent, care nu-ţi cere nici un ban la intrare şi cu atât mai puţin la ieşire. Pe teritoriul lui, nu trebuie să faci nimic altceva decât să împarţi, din când în când, câte un zâmbet. Şi-acum câinii latră mai melodios, iar gropile din asfalt par mai duioase. Pisicile se împerechează, dar ţânţarii nu au absolut nici o vină. Fustiţele sunt extrem de scurte şi foarte simpatice, iar rujul de buze se ia mai uşor. Mihai vorbeşte tot singur. Să-l ascultăm:

- Dragă Adrian, după cum ştii, noi suntem nimic pentru noi, cât şi pentru ceilalţi. Noi nu ne mai întâlnim într-o oră, ci într-un infinit. De ce râzi urâtule? Or’ crezi că râsul te scuteşte de indiferenţă?!? Nu dragul meu, iubitul meu, râsul tău e fals. N-are imaginaţie. E un râs de mort. De mort!
- Ce zici? Zici că măcar ai sentimente? A…! Eşti îndrăgostit!!! Eu zic că eşti mai degrabă comic. Cu adevărat comic. Zici că eşti îndrăgostit, dar mai cunoşti tu sentimentul picăturii de apă? Sentimentul florilor or’ afurisitul şi necesarul sentiment al razei de lună, le mai ţii minte? Le-ai uitat, preasentimentalule. Le-ai dat dracului…!
Bate vântul, Adriane! Ni se răstoarnă Pământul cu cracii în sus ca o curvă.
Nu râde, Adriane! Tu eşti prost, Adriane! N-ai dreptul să râzi. Tu trebuie să taci şi să faci dragoste. Nu trebuie să râzi. Îi poţi molipsi pe toţi. Uită-te şi tu, prostule, la orizont…
Iar râzi? Ţi-am spus să n-o mai faci pe deşteptul!

- Lasă-l bă, să râză!-mi-a zis o găină. Că e şi el râsăreţ. Mi-am făcut cruce!
- Ce vrei fă, găină? Ce eşti tu? Administrator de râsuri?
- Nu, boule, eu sunt oaie!
- Păi cum eşti oaie?!?
- Aşa cum eşti tu bilibistroc!
- Da’ eu de când sunt bilibistroc?
- De când ţi-au crescut pene şi stele şi…bigudiuri în nas.
- Aha…! Atunci. M-am luminat!

De fapt, am meditat mult şi nu am înţeles nimic. Stau pe gânduri şi le clocesc până adorm. Dar tu iar vii şi mă trezeşti, urâtul meu de Adrian ce eşti tu. Nu puteai să stai acolo, în universul tău? Bolândule! Mi-e somn! Lasă-mă să dorm, ca să-ţi pot spune că am inviat. Pentru că eu sunt viu, sunt o idee, un gând, nu un copac ce dă din urechi.

Odată, am fost atât de aproape de cer, că aş fi putut să-l gâdil pe Dumnezeu la tălpi. Dar riscam să nu mai văd gândurile cu ochii. Aş fi văzut lumea din punctul de al orbului. Care mai mult şi-o închipuieşte. El o vede ca pe un cal alb cu coarne de un albastru deschis, iar timpul ia forma unei mâini ce cerşeşte. Dar eu nu am vrut să văd asta! Eu am vrut să văd o mulţime de oameni ce aleargă după un tren pe care scrie: „bye-bye!”.
Şi-am fost atât de aproape de ei, încât le puteam simţi respiraţia!

- Fă buburuză, de ce mi-ai adormit câinele?
- Fiindcă urla prea mult la lună şi speria stelele.
- Păi ce trebă ai tu, fiinţa lui Dumnezeu, cu spaima stelelor?
- Na…! Lipsă de ocupaţie!
M’da, Adriane! După cum ştii pentru a vedea zâne, trebuie să fii zânatec.

Mihai, după cum aţi remarcat, are voce de tenor. Şi el iubeşte primăvara. Asemenea nouă. E îmbrăcat sumar şi dă din coadă. Îi place berea neagră şi trifoiul. Ceea ce-l face atât de diferit faţă de noi, e că la dânsul, înprimăvărarea e mult mai evidentă.
01/19/2010 20:57:32
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one