Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

ETICA RESPONSABILITĂŢII ÎN AFACERI (Mariana Oslobanu)

ETICA RESPONSABILITĂŢII ÎN AFACERI

Prof. MARIANA OŞLOBANU, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava

"Dicţionarul explicativ al limbii române", defineşte etica ca fiind: "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi"
Geneza si consacrarea economiei de piaţă, constituie un proces complex ce presupune mecanisme si instituţii purtatoare de valori, norme si principii adecvate competiţiei. Afirmarea pieţii ca mecanism al valorizării sociale este în esenţă condiţionată de fenomene specific economice cu un mare grad de obiectivitate. Funcţionarea optimă a regulilor pieţii este, la rândul sau, determinată de calitatea mediului sociologic, de cultura si valorile morale propuse si exprimate. Cultura si ethosul unei comunităţi sunt vector si surse din care se aprovizionează comportamentul. Ele definesc, în zona de maximă obiectivitate a economicului, limitele si permisibilităţile, acceptabilul şi inacceptabilul, dezirabilul şi indezirabilul. De aceea calitatea si funcţionalitatea normelor si valorilor care reglează mediile comunitare sunt suporturile producerii si reproducerii unui anumit model de conduită şi comportament în afaceri. Fireste, într-o societate sunt create structuri si instituţii, norme si reguli, în special de natură juridică, solicitate să promoveze acele valori existenţiale care sunt compatibile cu asteptările oamenilor. Economia de piaţă este însă o concurenţă deschisă. Finalitatea competiţiei este profitul .
Într-o celebra lucrare intitulată " ETICA PROTESTANTĂ ŞI SPIRITUL CAPITALISMULUI", sociologul german MAX WEBER, în secolul al XIX-lea, avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului sa divorteze iremediabil de valorile morale. Sesizând faptul ca este diferită compatibilizarea afacerii cu lumea valorilor morale, ca urmare a finalităţii diferite dar si a mecanismelor de exprimare, adesea opuse, Weber punea cele doua categorii de activităţi umane sub semnul "... a doua precepte fundamentale diferite din punct de vedere etic şi indiscutabil contrare". Pe acestea el le numeşte "etica convingerilor" (morala) si "etica responsabilităţii" (business-ul). etica convingerii indică o atitudine autentic morală, în sensul unei morale pure, abstracte, pe baza căreia cel ce acţioneaza se supune strict convingerilor sale, fără a se gândi la consecinţele acţiunii. Etica responsabilităţii este specifică omului de afaceri dator să prevadă nu doar consecinţele imediate intenţionate, ci şi pe cele neintenţionate . Deşi uneori concepţia lui Weber a fost interpretată ca afirmare a disjuncţiei dintre afaceri si morală, în fond pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, "căci - spunea autorul - etica responsabilităţii şi cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se completează", doar împreună alcătuind omul adevarat, acel om care poate avea vocaţia omului de afaceri, a întreprinzătorului sau antreprenorului autentic ."Paradoxul etic" poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de afaceri: să-si asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă ? Această dilemă - responsabilitate/moralitate în sine , angajează mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la "moralism" la etica responsabilităţii . Pentru că în afaceri o serie de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea faţă de aproape, filantropia etc.) pot duce la prabuşire, la faliment, cu toate consecinţele a-morale ce derivă dintr-o catastrofă organizaţională .Filosofia afacerii trebuie să compatibilizeze morala cu finalitatea specifică. Sintagma lui Niccolo Machiavelli "scopul scuză mijloacele" este specifică afacerilor, în masura în care nu depăşeste limitele unui model normativ propus de societate. În realitate, orice business este supus unor norme/reguli ce definesc "jocul". Respectarea "regulilor jocului", atunci când acestea sunt raţionale şi stimulative este suficientă pentru a defini responsabilitatea în coordonatele eticii în afacerii .Depăsirea limitelor fixate de normele economice şi juridice ,conflictualizează comportamentul si pune în discutie responsabilitatea omului de afaceri. Desigur, constrângeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate, controlul excesiv al statului, slaba putere de cumpărare, voluntarismul, coruptia, etc. pot conduce la denegarea responsabilităţii. David Murray, în lucrarea sa "Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi beneficiarii lor" identifică 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere, prin managerii şi angajaţii săi, pentru o desfăşurare cât mai etică a activităţii sale, şi anume: "consideraţie faţă de semenii noştri, veghere în păstrarea standardelor etice, creativitate în economisirea resurselor şi în protecţia mediului-, servirea clienţilor âat mai bine, corectitudine faţă de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociaţi, comunitate--, transparenţa  eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienţii, furnizorii, personalul angajat, organele statului şi interdependenţa faţă de comunitatea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea"; cât şi 12 provocări morale în viaţa de afaceri: "aprecierea demnităţii muncii, bunele relaţii în afaceri, deservirea impecabilă a clienţilor, moralitate în achiziţionare, moralitate în desfăşurarea competiţiei, tratarea personalului cu demnitate şi respect, remunerarea corectă a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului înconjurător, încheierea de afaceri fără mituire, menţinerea onestităţii în afaceri, supravieţuire în caz de schimbări majore" .
Chiar daca un muncitor este cinstit sau este onest şi are o înaltă moralitate, exemplu dat de şefii săi şi de top-managerii ii pot determina să treacă cu vederea practicile neetice ale altora sau poate chiar să le adopte.
Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizaţii şi de a da tonul din punct de vedere moral. Ei au şi o mare responsabilitate de a folosi judicios aceasta putere, ei pot şi trebuie să servească drept modele de comportament etic pentru întreaga organizaţie.
Nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie să fie întruchiparea principiilor înalte de etica dar şi prin comunicarea în întreaga organizaţie a aşteptărilor similare de la angajaţi, şi prin încurajarea rezultatelor pozitive.
Din păcate de la conducerea de la vârf se sugerează uneori subtil ca, cei din conducere nu vor să ştie de practicile ilegale sau neetice ale angajaţilor. şi daca practica personalului, aflat în conducerea de vârf a organizaţiei, este cunoscută pentru folosirea resurselor organizaţiei pentru plăceri personale, angajaţii de la nivelurile mai joase sunt susceptibili de a proceda la fel.
Fiecare manager este intr-o poziţie de influenţă asupra subordonaţilor. Toţi managerii trebuie să acţioneze ca modele etice bune şi să dea tonul moralităţii în aria lor de responsabilitate, trebuie avut grijă ca aceasta să se facă de o manieră pozitivă şi informală.
Stabilirea de obiective şi comunicarea aşteptărilor de importanţă majoră este foarte importantă în această privinţă. Un surprinzător 64% din 238 de directori executivi dintr-un studiu au raportat că se simt sub presiunea de a-şi compromite standardele personale pentru a atinge obiectivele companiei.
Un studiu al revistei "Fortune", din SUA, a arătat ca 34% din subiecţi consideră că preşedintele de companie poate crea un climat etic prin stabilirea de obiective rezonabile "astfel încât subordonaţii să nu simtă presiuni în direcţia luării unor decizii neetice". Evident că un sef poate încuraja fără să vrea practici neetice exercitând prea multă presiune pentru atingerea unor obiective prea dificile. Etica afacerilor defineşte un sistem de principii, valori, norme şi coduri de percepţie şi conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea exprimării lor. În buna măsură codurile cognitiveă si de comportament îsi integrează valorile morale ca atare, deţi, acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor socialmente valide ale afacerii. Specificul si particularităţile exprimării valorilor morale în afaceri derivă tocmai din asumarea, ca principiu şi practică, a responsabilităţii faţă de succesul firmei. Într-o afacere care eşuează nu poate fi vorba de responsabilitate, exceptând situaţii limită, cu totul independente de patronat si management. Refuzul responsabilităţii evacuează orice referenţialitate la principiile si valorile morale. În alţi termeni, în domeniul afacerii normativitatea morală presupune axiologia afacerii, adica, definirea valorilor dezirabile si a modului/măsurii exprimării lor. În acest plan, responsabilitatea - ca nucleu dur al eticii afacerii - prezinta o tripla deschidere/raportare: spre sine, spre subalterni, spre societate/comunitate. Din aceasta perspectivă, determinarea sociologică a responsabilităţii este un factor fundamental al eticii afacerii. Neîndoielnic, de-sacralizarea afacerii, în sensul unei slabe prezenţe în câmpul gândirii şi acţiunii a moralei creştine, nu presupune, în mod condiţionat, evacuarea oricărei referinţe la normele moralei ca atare. Dar, asimilarea acestora, inclusiv din perspectiva decalogului creştin, se produce ţinând seama de finalitatea oricărei afaceri - profitul.
Fără îndoială, societatea românească, aflată într-o tranziţie ce a depăşit deja pragul limită, evoluează spre economia de piaţă, în centrul căreia actorul principal este afacerea. Din pacate mediul sociologic si mecanismele promovate contin multiple disfunctii a-tipice pentru economia de piată. Efectele perverse şi indezirabile generate de precaritatea mediului socio-economic sunt datorate eşecurilor succesive şi repetate ale puterii politice în edificarea economiei concurenţiale. Puterea politică de pâna acum a esuat în asumarea eficientă a responsabilităţii, abandonând dubla obligaţie: obligaţia cetăţenilor de a se supune şi obligaţia guvernanţilor de a satisface cerinţele cetăţenilor. Incapacitatea sau lipsa voinţei politice în asumarea responsabilităţii generează multiple efecte ce pun în situaţie critică etica afacerii. Pentru ca un mediu ostil afacerii va naşte comportamente a-tipice, tulburând sistemul de valori etice. Birocraţia, corupţia, fiscalitatea excesivă, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt inamici ai economiei libere. În efortul de supravieţuire actanţii business-ului sunt determinaţi să abandoneze codurile de conduită ale deontologiei specifice. Relaţia dintre etica afacerii ăi etica politicii este fundamentală. Aşa cum arată un stralucit sociolog francez-Raymond Pollin, în Etique et politique (1968): "Guvernul bun ale carui realizari sunt bune, cel care asigură înfăptuirea efectivă a dreptăţiişsi binelui comun este singurul guvern legitim". Criza de legimitate a puterii are efecte profunde si de durată asupra crizei eticii în afaceri. De aceea, sănătatea morală şi calitatea valorilor etice ale unei comunităţii condiţioneaza calitatea eticii afacerii.
B I B L I O G R A F I E
Max Weber Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura Anima, Bucuresti, 1996; Raymond Polin Etique et politique, Paris, P.U.F., 1968; D.Bollinger, G.Hofstede Les differences culturelle dans les management, Les Éditions d`organis, Paris, 1987; F.Greenwood, B.Kobu Management Modificantions, în Sam Advance Management Journal, vol.55, nr.4/1990
02/23/2010 22:56:01
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one