Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Libertatea cuvântului (Prof. Tanasa Mihaela)

Libertatea cuvântului

Prof. Tanasa Mihaela

Atât de mult ne-am dorit, cu toţii, libertatea (odată cu revoluţia din ’89), încât acum se pare că suntem cu toţii victimele ei. Am sperat că ne va fi mai bine, că vom fi o ţară democratică. Din păcate, nu s-a schimbat mai nimic în bine, mai ales în relaţiile dintre noi, locuitorii acestei ţări. S-a adunat atâta ură, atâta suspiciune în fiinţa noastră, încât azi suportăm efectele fărămiţării, distrugerii a tot ce era bun. Libertatea cuvântului a avut urmări negative. După revoluţie, prieteni de-o viaţă s-au certat, familiile se strică, amicii se urăsc şi devin ipocriţi, probleme minore devin adevărate războaie. Egoismul şi ipocrizia domină în societatea noastră democratică. Nici nu mai ştii cine cu cine este, toată lumea minte. Au scăpat de sub lacăte ura, răutatea, tupeul, nesimţirea, invidia. Suntem o ţară convalescentă, cu atâtea morminte de eroi, suntem o literatură cu atâtea răni încă nevindecate, cu atâtea dureri. Fărămiţarea intereselor, această infuzie zilnică de suspiciune, chiar ranchiuna administrată în doze (în)suportabile creionează o imagine tristă a realităţii sociale şi culturale româneşti. Cărţile apărute după revoluţie sunt încărcate de pesimism, de angoase, de traume nevindecate. Lumea e din ce în ce mai tristă, mai îngrijorată, mai preocupată de soarta personală. Cultura nu mai e promovată, lumea nu e interesată de cultură. Cele mai de succes reviste, ziare sau programe TV sunt cele care promovează incultura şi sexul.
Tinerii de azi nu mai au repere, modele de urmat deoarece văd, peste tot, exact ceea ce n-ar trebui să vadă: violenţă, scandaluri, minciună, pornografie, văd că oameni mediocri, fără şcoală ajung sus, devin bogaţi, iar cei cu şcoală şi cu o coloană vertebrală dreaptă sunt săraci. Învăţământul, în România, atât de lăudat altădată, se cam duce pe apa sâmbetei. Problemele încep de la programa şcolară (numită, acum, pompos, curriculum) care e, în general, destul de stufoasă. Profesorul este încorsetat de planificări calendaristice; vrea, nu vrea, trebuie să ’treacă mai departe’, îl obligă programa şi planificarea materiei pe care e silit s-o urmărească punct cu punct. Dar un copil de clasa a cincea nu-l mai poate urmări şi întelege pentru că profesorul e obligat să expună lucruri care depăşesc capacitatea de înţelegere a copilului, incapabil încă de abstractizări – demers nul, prin urmare. Dar programa este creeată de universitari care n-au habar de psihologia infantilă, care operează cu structuri pe care mintea de copil nu le poate aprofunda. Problema nu e că se predă mult sau puţin, ci că se predă în grabă, fără să se asigure celebrul feed-back de care se tot vorbeşte în cartea de psihologie.
În societatea actuală este foarte mult apreciată fluiditatea informaţiilor, noutatea lor şi din această cauză atât internetul, cât şi revistele au un avantaj faţă de cărţi, de aici rezultând şi influenţa lor mai mare asupra celor care caută să-şi îmbogăţească bagajul informaţional într-un anumit domeniu. Revistele apar, de obicei, lunar şi oferă un conţinut proaspăt (dar nu neapărat mai bun) decât cărţile. Aşadar numărul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfecţionare este mai mare decât al celor care folosesc cărţile. Ca urmare, limbajul scris folosit în reviste tinde să se impună în faţa celui folosit de cărţi, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii române. Redactorii care scriu la reviste nu sunt profesionişti decât, eventual, în domeniul despre care scriu, nu şi în domeniul limbii române, aşa cum ar trebui să fie. O persoană care foloseşte zilnic în scris limba română pentru a-şi asigura existenţa ar trebui să devină interesată de păstrarea în stare cât mai bună a limbii în care scrie şi care îi permite să supravieţuiască. Acest lucru nu se întâmplă, însă, şi asta din cauza nevoii unei productivităţi crescute, combinată cu o nepăsare pentru starea limbii române. Redactorii se documentează de pe internet, folosind termeni străini, englezeşti, de obicei, în locul celor româneşti. Astfel, publicul cititor devine familiarizat mai degrabă cu termenul englezesc, decât cu cel românesc. Conducerea revistelor trebuie să înţeleagă că are o responsabilitate faţă de limba noastră şi, ca urmare, redactorii să folosească limba română corect. Altfel, limbajul folosit pe internet va degrada din ce în ce mai mult limba, pe măsură ce apar internauţii din generaţiile tinere pentru care limba română nu a reprezentat niciodată o preocupare.
Acestea sunt efectele libertăţii cuvântului. Situaţia actuală a limbii române ar trebui să îngrijoreze multă lume, de la simpli cetăţeni până la profesioniştii scrisului, specialiştii în lingvistică şi chiar autorităţile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor oameni se poate stopa declinul limbii române şi restabili prestigiul ei.
06/25/2011 15:16:28
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one