Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Mereu în (contra)timp (de Lilioara-Mariana Popescu )

Mereu în (contra)timp

de Lilioara-Mariana Popescu


De când e lumea și pământul, oamenii au fost și sunt mereu nevoiți să se adapteze la nou. Nu e nicio mirare. Am fost și ne vom afla mereu într-o continuă schimbare. Este o problemă a trecutului, una a prezentului şi, cu siguranță va deveni una a viitorului. Întotdeuna oamenii au trăit cu senzația că timpul îi depăşeşte, că viteza acestuia nu le permite să trăiască „ așa cum ar trebui”.
Au existat mereu momente care au creat senzația unor vremuri „fără precedent”, din care, așa numitele „creaturi” ale Umanității nu găseau cale de scăpare. Vorba cântecului „Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat/ Anii au trecut în zbor dar lumea le-a uitat” demonstrează încă o data asta. Așadar, după ce ne-am acomodat cu ele, exageratele lucruri de altădată devin lucruri obișnuite astăzi.
Dacă la un moment dat, numai cei avuți își permiteau să fie deștepți, numai ei ( și rareori, cu mari sacrificii și cei din clasa de jos) putând să urmeze o școală care să le permită o specializare proprie priceperii lor, azi, lucrul acesta îl poate face oricine. Păcat însă că, pentru mai marii vremurile actuale, nu mai este atât de important să fii un om cult.
Un alt exemplu, mult mai practic arată că, dacă pe vremuri era aproape interzis să fii cu cineva înainte de a te căsători, astăzi întâlnim la tot pasul cupluri adepte ale acestui mod de a trăi. Mai întâi încearcă, apoi hotărăsc dacă întradevăr doresc sau nu să continue în acest mod ceea ce au început. Și iată că nimeni nu mai este atât de contrariat din cauza acestor lucruri. Poate doar cei care nu au reușit să țină pasul cu prezentul și au rămas niște pasionați ai modalității de a viețui specifice trecutului, fapt despre care nu putem admite dacă este unul negativ sau unul pozitiv. Până la urmă, fiecare dintre noi ne alegem modalitatea prin care vrem să trăim .
Lista exemplelor poate continua însă acest lucru ar fi în mare parte inutil pentru că fiecare dintre noi le putem descoperi singuri, discutând numai pentru o clipă cu oamenii altor generații, diferite de cea din care ne tragem. E adevărat că ne vom întâlni cu regrete ale timpului trecut dar vom aprecia și valorile timpului prezent. Pentru că așa este viața: nu tot timpul putem savura clipe conturate numai din lapte și miere, la fel cum nu tot timpul avem parte numai de lucruri care să ne amărască viața. Asta ne caracterizeză și pe cei mai noi dar și pe cei mai vechi decât noi. Este o trăsătură caracteristică a fiecărei generații în parte și a fiecărui individ totodată. Este o însușire specifică omului până la urmă. Fie că vorbim despre omul trecutului, omul din prezent sau despre omul viitorului, toți trebuie să cunoaștem fiecare etapă a vieții.
Dacă analizăm mai îndeaproape problema schimbării, a noului care ne urmărește la orice pas, observăm în cele din urmă că schimbarea nu e chiar o schimbare ( sau cel puțin nu este o schimare atât de semnificativă în istoria omenirii) iar nou-ul nu este mereu tocmai ceva „nou sub soare”.
Dacă o luăm mai de-a fir-a-păr, vedem că Pământul a existat dintotdeuna și tot dintotdeuna el a fost supus unei descoperiri continue de către oameni. Niciodată nu s-a știut totul, la fel cum niciodată nu am fost învăluiți într-un mister total. Lucrurile sunt ascunse pentru cei care nu caută și cunoscute pentru cei care cercetează. Mereu trăim cu impresia că am aflat în sfârșit răspunsul final la vreo problemă existențială și că aceasta este singurul răspuns corect al problemei respective. Asta însă, până ce nu apare vreo altă teorie care să o dărâme pe prima.
Așadar, nou-ul este nou până când apare un alt nou care să-l înlocuiască pe primul, ceea ce nu înseamnă că acesta va fi ultimul nou și că nu va apărea altul mai nou care să-l înlăture pe cel din urmă.
Acesta este firescul. Până la urmă, nu facem decât să respectăm legea naturii și indiferent de culoarea epocii în care trăim, de mentalitatea specifică fiecărei perioade, toții ajungem să respectăm ca niște copii ciclicitatea vieții, doar că uneori ne jucăm cu jucării ce au nuanțe mai închise, alteori preferându-le pe cele deschise. Istoria omenirii ne arată că noi ca și oameni doar ne schimbăm hainele în drumul nostru spre viitor și devenim cu toții niște „actori care jucăm pe aceeași scenă” doar că avem roluri diferite în fimul vieții. Uneori avem norocul să interpretăm pesonaje pozitive iar alteori rolurile negative sunt cele care iau amploare. Însă ce ar mai fi viața dacă nu am trece prin toate etapele ei? Nu am putea, probabil, să apreciem momentele pe care le avem pentru că nu știm dacă ele sunt cele mai bune sau dacă se poate să fie și mai bine.
Și dacă ne aflăm în plină criză, nu înseamnă că acesta este cel mai îngrozitor lucru. Astfel de timpuri au mai fost și-or să mai fie. Fie că e vorba despre o criză economică, criză religioasă, criză de comunicare, criză de voie buna sau, mai ales, criză de timp... toate ni le facem noi.
Tind să cred că timpul ni-l facem. Viața ne-o facem noi în cele din urmă. În definitiv, de noi depinde dacă alegem să fim sau nu să fim în contratimp sau dacă alegem să ne bucurăm de ceea ce avem și să nu mai alergăm după alte schimbări. Până la urmă, ele vor veni singure la noi.
02/24/2011 20:02:01
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one