Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

Articol nou

Teorii ale globalizării





Mircea Turculeţ



Motto: „ Nimic nu este mai important ca
o idee al cărei timp a sosit”
Victor Hugo

Este destul de greu a vorbi despre globalizare. Dificultatea construcţiei unui discurs pe această temă nu porneşte de la lipsa cercetărilor în domeniu, ci din contră de la varietatea imensă a ideilor şi explicaţiilor existente la acest moment pe această temă. În plus termenul în sine de globalizare nu se poate acoperi aria de studiu a unui singur domeniu. Se vorbeşte de economie globală, de comunicare globală, iar mai nou chiar şi de cultură globală.
Se pare că termenul de globalizare folosit în lumea anglo-saxonă este similar celui de mondializare folosit în limba franceză şi reprezintă tema principală a discursurilor politice privind “noua ordine mondială”. El se impune pe la mijlocul anilor ’90, perioada in care se configura o nouă ordine a economiei mondiale, a relaţiilor internaţionale prin eliminarea ideologiei comuniste care împânzise lumea.
Primele definiţii şi sensuri date globalizării se leagă în primul rând de economie, dar nu numai. O primă definiţie spune că termenul de globalizare desemnează ansamblul fenomenelor prin intermediul cărora viaţa fiecărui locuitor al planetei este legată, cel puţin în parte, de hotărârile luate în afara proprii ţări şi asupra cărora nu are nici un control. Aparent simplistă această definiţie este extrem de importantă pentru că impune două observaţii general valabile în ceea ce priveşte procesul de globalizare. Acesta nu are graniţe, deci nu există un stat care să-l poată opri sau încetini. A doua observaţie care se impune este că aceste proces extrem de complex al globalizării nu poate fi controlat de către individ. Din contra, se pare că însuşi procesul de globalizare are tentative de control asupra individului prin introducerea de noi valori prin sincretismul cu cele vechi sau chiar prin înlocuirea acestora din urmă.
Globalizarea este după Anthony Giddens, un proces de intensificare al relaţiilor sociale la nivel planetar, care leagă extrem de strâns localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt interpretate adesea prin comparaţie cu altele asemănătoare care au loc uneori la distanţe foarte mari. Globalizarea înseamnă şi o răspândire a informaţiei la nivel planetar. Se strâng ajutoare umanitare în Statele Unite pentru a ajuta copii din Africa aflaţi la zeci de mii de kilometri distanţă, copii care pot fi văzuţi simplu pe internet. Putem vedea războaie, lovituri de stat sau execuţii ai unor foşti lideri naţionali în direct la televizor. Globalizarea presupune o interacţiune socială impersonală bazată pe dezvoltarea comunicaţiilor , dar care are efect în manifestarea interesului individului pentru o anumită temă.
Un alt specialist în domeniu, George Soros, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, vede globalizarea ca un proces mai ales economic:” prin acest termen voi înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţio¬nale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Consider că majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi mobilitatea crescută a comercializării ideilor.” În accepţiunea lui Soros, globalizare înseamnă în primul rând dezvoltare economică, dezvoltare care influenţează în mod direct comunicarea între indivizi, informaţia, dar şi cultura. Totuşi cele două definiţii le lui Giddens şi Soros nu ţin cont de un fapt extrem de important. Mai bine de jumătate din populaţia planetei nu are acces în mod curent la televiziune sau la internet. Nu poţi discuta despre transmiterea unor informaţii cu caracter global, atâta timp cât instrumentele privind realizarea acestui proces, lipsesc. Pentru Soros , globalizarea pare a se limita la un spaţiu cultural în care există o anumită dezvoltare economică ce poate permite achiziţionarea de mijloace de informare în masă. O altă definiţie interesantă spune că globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală. Şi din această definiţie se dezvoltă mai multe concluzii. Societatea globală presupune existenţa unui guvern mondial, iar impunerea acestuia sau drumul spre naşterea unei asemenea instituţii a dus la o explozie de teorii ale conspiraţiei. Fiecare eveniment mondial este disecat şi analizat prin prisma dorinţei de a justifica existenţa sau consumarea unei alte etape spre realizarea noului guvern mondial.
Şi chiar ţinând cont de toate aceste opinii diverse ne simţim obligaţi să ne întoarcem înapoi pentru a pune aceeaşi întrebare: Ce este până la urmă globalizarea? Este greu de răspuns la această întrebare. Precum vedem într-un fel răspunde la ea un sociolog, în alt fel un economist sau un istoric. Totuşi, cele câteva definiţii luate în discuţie aici ne permit să dezvoltăm o teorie proprie. Globalizarea în viziunea noastră este simplă: impunerea a unui model organizaţional politico-economic. Este impunea democraţiei şi a capitalismului ca valori la nivel mondial. Aceste procese au apărut în Europa, au fost transportate de emigranţii europeni în America şi de aici s-au impus treptat, prin metode diferite în toată lumea. Să nu uităm că revoluţia industrială şi imperiile coloniale au impus aceste procese. La urma urmei la 1914, europenii controlau 95 la sută din suprafaţa terestră a planetei. Globalizarea nu este altceva decât impunerea modelului american şi vest-european de democraţie şi economie la nivel mondial. Însă de ce considerăm acest model ca fiind singurul viabil, de moment ce există şi alternative la el.
Una ar fi modelul chinez: o ţară două sisteme. China nu este un stat democratic, dar este un stat deschis la capitalism. Dacă S.U.A şi Anglia au nevoie de peste 5 decenii pentru a-şi dubla venitul pe cap de locuitor, China are nevoie numai de 10.
Putem concluziona de aici că impunerea acestor valori nasc în fiecare zonă a globului caracteristici specifice, ca în China de exemplu, care are un alt sistem politic, opus a ceea ce înseamnă democraţie, dar care propagă capitalismul. Se poate totuşi susţine şi ideea conform căreia capitalismul chinez este o metodă de supravieţuire adoptată de partidul unic din această ţară. Trecerea la capitalism nu înseamnă altceva decât supravieţuirea unui regim care se foloseşte de unul din instrumentele de propagare ale democraţiei , de capitalism.
Impunerea acestui model naşte două observaţii pertinente. Una este de ordin etic. Se observă o tendinţă de a impune cu forţa acest model acolo unde el nu poate fi impus economic sau pe căi paşnice. Şi putem lua ce exemplu situaţia din fost Iugoslavie sau din lumea arabă. Dominaţiei în primul rând economice a Occidentului, tendinţei sale universaliste, caută să i se opună, reafirmând cu vigoare valoarea propriei culturi, a propriei religii mai ales în lumea islamică. Explicaţia principală a actualelor conflicte, cu tendinţă de globalizare, o reprezintă încercarea de impunere a unui anumit mod de viaţă, fie el occidental, islamic, etc. incluzând domenii economice, sociale, politice, culturale sau chiar religioase. Noile conflicte nu mai au se pare un caracter social, între sărăci şi bogaţi, aşa cum îşi imagina Marx , ci capătă un caracter de luptă între etnii, religii sau chiar rase. Această descriere e aplicabilă mai ales acelora, puţini care rezistă sub o formă sau alta procesului de globalizare. Însă cei cuprinşi de acest proces, aflaţi în plină transformare spre un stat global, se confruntă cu o altă problemă majoră, tendinţele de dispariţie a statului naţiune. Se pare că intrăm într-un nou val al istoriei, în care, depăşind graniţele, fluxurile de bunuri şi servicii, investiţiile, finanţele şi tehnologia creează o nouă piaţă mondială. . Noi trăim acum, în secolul XXI, conform susţinătorilor globalizării, nici mai mult, nici mai puţin decât moartea statului naţional ca actor al puterii, sfârşitul capitalismelor naţionale, cu sistemele lor de dezvoltare economică şi convergenţa lor mondială spre stilul anglo-american al economiei de piaţă. Aceste tendinţe economice, atrag după sine şi influenţe culturale, unele extrem de nefaste. Putem discuta de o cultură McDonalds sau McWorld, o cultură de consum, manipulatoare, antinaţională sau postnaţională , bine susţinută economic şi tehnologic. Această cultură are ca principale produse filmele şi publicitatea şi urmăreşte o dezvoltare unidimensională a individului ca şi manipularea sa. Aşa au pătruns la români, de exemplu, sărbători care altă dată aparţineau exclusiv lumii anglo-saxone ca Sfântul Valentin sau Halloween.
Astăzi, precum vedem, naţiunea a mai început să mai piardă un atribut clasic al său şi anume acela al „ violenţei instituţionalizate”, cum o denumeşte Eugen Ovidiu Chirovici. Această violenţa face referire de fapt la dreptul statului de a impune cu forţa anumite politici în interiorul sau exteriorul său. Şi acest control se pierde prin crearea organizaţiilor suprastatale, ca paradigmă alternativă la ceea ce înseamnă stat. Iar lucrul acesta este pe deplin vizibil prin crearea Uniunii Europene ,Nafta( uniunea nord-americană formată din SUA, Canada şi Mexic) sau Asian(o uniune a statelor asiatice). Formarea acestor blocuri de state ridică însă o altă problemă, ce va urma după ele? Şi aici se găsesc în opinia noastră două soluţii. Sau viitoarele conflicte la nivel planetar vor fi între aceste organizaţii sau tendinţa va fi de reunificare a lor într-un nou guvern mondial. Crearea unei noi conduceri mondiale se va izbi însă de foarte multe probleme. Chiar dacă după modelul european şi cei din Nafta vor să introducă o nouă monedă nord-americană, amero, să nu uităm totuşi un aspect foarte important şi statele din America de Nord şi cele ale Uniunii Europene se bazează pe o tradiţie în primul rând creştină. Să nu uităm că Uniunea Europeană se bazează pe un spirit european, plăsmuit de-a lungul secolelor din moştenirea greacă, romană şi creştină. Europa poate deveni aşa dar, o comunitate de destin. Peste toate acestea se adaugă şi fenomenul globalizării. Astfel, Tiberiu Brăilean defineşte o nouă paradigmă explicativă a evoluţiei societăţii europene. Potrivit acestuia bisericii creştine, pe temelia căreia s-au născut statele medievale, i-a succedat statul naţiune şi apoi statul global. Modelul adus în discuţie este extrem de interesant. În primul rând , marile religii în sine, inclusiv creştinismul, pot fi considerate drept factori ai globalizării. Religia impune un anumit mod de viaţă, un mod specific de gândire şi de obicei nu cunoaşte graniţe. Creştinismul european a străbătut 2000 de ani de istorie, de la Imperiul Roman la Uniunea Europeană. Acesta a supravieţuit statului naţiune şi criticilor iluministe, iar acum trebuie să facă faţă testului globalizării. Statul naţiune este din nou un factor care s-a impus ca model al globalizării. Început în Europa, acest model s-a răspândit la nivel mondial , inclusiv cu cea ce presupune existenţa cetăţeanului şi drepturile lui. Inclusiv creaţiile politice de extremă dreaptă sau stângă au fost luate ca model la nivel mondial. Primul stat comunist apare în Europa, însă modelul acestuia va ajunge în Africa, Asia şi America.
Poate că din aceste motive globalizarea dă naştere şi la motive de rezistenţă la ea . Impunerea unui anumit mod de viaţă, a unui anumit mod de conştientizare a realităţii duce la rezistenţă. Era opţiunilor multiple pare a se fi încheiat şi globalizarea aduce cu sine dogma că o anumită cale se potriveşte tuturor formelor suprastatale, la pierderea identităţii naţionale în faţa standardizării culturii vestice. Dispariţia lumii bipolare şi rămânerea unui singur mare actor mondial în scenă are ca efect impunerea propriului stil de viaţă şi gândire la scară globală. Chiar termenul de cultură naţională nu mai este înţeles ca manifestare spirituală ce are loc într-un anumit spaţiu definit ce ţine de o anumită naţiune şi spiritualitate, ci este înlocuit fie cu termenul generic de cultură, fie cu cel de cultură universală. La care se adaugă ceea ce trăim astăzi, şi anume cultura pieţei de consum identificată cu fenomenul americanizării, aşa cum apare el descris la John Tomlinson.
În loc de concluzie la această scurtă lucrare aş dori să exprim câteva gânduri în legătură cu România în contextul acestui proces galopant al globalizării. România este prinsă în mai toate organizaţiile suprastatale posibile în acest colţ de Europa, însă pare că de la o vreme dă semne că rătăceşte, cel puţin din punctul de vedere al identităţii sale culturale. Orice stat are un specific cultural care ajută la definirea naţiunii sale. La noi la români, acel specific este dat de faptul că suntem singurul popor latin din lume de credinţă ortodoxă. Deci ortodoxia pare a fi singura şansă de menţinere a identităţii naţionale în acest context de schimbări rapide. Trebuie să avem curajul să admitem că cei 2000 de ani de creştinism, un creştinism cu care ne-am născut şi noi ca popor, nu pot fi şterşi sub nicio formă dintr-o dată, însă globalizarea aduce cu sine un intens proces de laicizare , finalizat în Occident, şi care este impus prin varii mijloace în alte zone ale lumii. Creştinismul mai poate fi luat ca exemplu, dacă ţinem cont şi de faptul că este singurul fenomen socio-cultural care a supravieţuit celor mai multe forme de guvernare, inclusiv dictaturii politice, şi deşi poate fi acuzat că duce la impunerea unui anumit dogmatism necesar, acesta se pare că va supravieţui şi în noul secol. În fostul spaţiu comunist din Europa de est, întoarcerea la creştinism este un fenomen normal, dacă ţinem cont că jumătate de secol biserica a fost interzisă şi criticată de regim.




Summary


We live today in a world that is in continuing transformation. A world that is characterized by the process of globalization. In this text we are discussing the most important definitions of globalization and we present our point of view about this phenomenon. We believe that globalization is referring to the West Europe and North America way of living and political structure , that is tried to be imposed in the all world. But this process gives birth to different reactions in the world, where different cultures or nations are trying to resist to this imposed phenomenon. That is why we have today terrorism, because this is just a way to opposed to a different culture. What is interesting is that through history there were social-cultural process that survived all the political and economical pressures. One example taken to discussion is the Christianity, that survived the Roman Empire, the national state and now is facing globalization. But, Christianity at his turn is a process imposed global by the European states. Today we have first of all, economical globalization that is referring to a consume culture like McDonalds and imposed a personal way of thinking.












BIBLIOGRAFIE:


1) Bari Ioan, Globalizarea economiei, Edit. Economică, Bucureşti, 2005;
2) Brăilean Tiberiu , Globalizarea. Nenumele nimicului, Edit. Institutului European, Iaşi, 2005;
3) Chirovici Eugen Ovidiu, Naţiunea Virtuală. Eseu despre globalizare. Edit. Polirom, Iaşi, 2001;
4) Guillochon Bernard, Globalizarea. O singură planetă, proiecte divergente, Edit Enciclopedia Rao, Bucureşti, 2003;
5) Maziliul Cristinel, Investigaţii ale semnificaţiilor globalizării , de pe site-ul: http://www.globalizarea.com/globalizare-articole-cm01.htm;

6) Soros George, Despre Globalizare, Edit. Polirom, Iaşi, 2002;

7) Tomlinson John, Globalizare şi cultură, Edit. Amarcord, Timişoara, 2002
8) Weiss Linda, Mitul statului lipsit de putere. Guvernarea economiei în era globalizării. Edit. Trei, Bucureşti, 2002.
09/14/2012 09:19:52
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one