Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

Atemporalitatea frumusetii (Marius Cucu)

Atemporalitatea frumusetii

Marius Cucu

Întâlnirea celui ce admira frumosul cu revelatia frumusetii, pare a genera o suprema exuberanta a spiritualitatii, o tensiune ce-si asimileaza propria limita pentru a o proiecta, apoi, în perspective îndepartate si deschise eternitatii.

Aceasta limita, asemeni orizontului, nu poate fi depasita de tensiunea pe care o limiteaza dar se mentine constant în eternitatea miscarii acestei tensiuni careia îi confera prezenta si individualitate fara a-I rapi infinitul libertatii imanent substantei sale.
Prin intermediul acestei limite, spiritul ce întâlneste frumusetea si se pierde în deschiderile ei, ramâne, în mijlocul dezvoltarii acestei pierderi, la sine.
Astfel, cel ce admira voluptatea fermecata a trandafirului, transcendentul surâsului feminin sau fluxul si refluxul pierderii de substanta a sunetului, se lasa învaluit de magia acestor sfere dar le priveste drept catedrale în care frumusetea se ascunde a se revela celor ce stiu sa I se închine si sa o adore. Privind spre aceste catedrale, se va descoperi în interiorul lor drept un aprins si fidel credincios al frumusetii. Prin aceasta prezenta si privire dubla, spiritul admiratorului se pierde pe sine, dar ramâne identic cu sine în aceasta pierdere.
Întâlnirea cu frumusetea este, în esenta, o întâlnire cu formele prin care aceasta apare în spectrul realitatii, cu cadrele prin care îsi concretizeaza farmecul si-l ascunde, deopotriva, în deschiderea unei lumini clar-obscure ce se refuza mereu întelegerii rationale. Astfel, aceasta lumina, sinteza de mister si relevanta, dimensiune suprema a umbrelor, se instituie pe sine drept multitudine de individualitati, divers conturate, survine în prezenta spiritului uman, pastrându-se, însa, în toata aceasta dezvoltare, în mijlocul esentei sale.
Cel ce încearca sa înteleaga, prin mijlocirea ratiunii, lumina tainica a frumusetii, va proiecta în spatiul acesteia analiza ferma si concreta a gândului, o analiza lipsita de libertate, patrunsa de metamorfoza evolutiei, a dezvoltarii si dezintegrarii, un demers ce este atasat, prin forma si substanta, universului închis al realitatii. Astfel, sub incidenta acestei analize, voluptatea fermecata a trandafirului devine simpla manifestare vegetala, transcendentul surâsului feminin formalitate organica, iar fluxul si refluxul pierderii de substanta a sunetului ampla si complexa dezvoltare acustica.
Aceste forme ale frumusetii sunt, aici integrate legitatii rigide a realitatii. Ele sunt asezate în spatiu si timp, cunosc efemeritatea adusa de acestea, sunt patrunse de temporalitate si supuse acesteia. Libertatea tensiunii lor se stinge si ele devin forme ale lipsei de frumusete. Cel ce admira frumusetea si se pierde în spatiile ei ramânând constant la sine, nu va cunoaste tenebrele unei astfel de analize. Aparitia frumusetii în destinul acestui spirit determina o fundamentala mutatie a centrului unui astfel de destin. Frumusetea devine temeiul sortii celui ce o admira, ea se instaureaza drept esenta primordiala si scop absolut pentru întreaga dinamica a acelui suflet.
Învesmântat în propria singuratate, el ascede spre dimensiunile frumusetii acceptând lumina acesteia drept centru al propriului sau destin. Astfel, soarta sa nu mai graviteaza în jurul sau, ci în jurul frumusetii, asculta de ritmul acesteia si se lasa învaluita de blânda sa deschidere asa cum planetele se pierd în maretia regala a soarelui. Dar, asa cum planetele îsi pastreaza legile si formele ce le definesc, si spiritul ce admira frumusetea se mentine identic cu sine în virtutea cadrelor personalitatii sale. Asupra acestei identitati, asupra acestei energii primordiale frumusetea proiecteaza formele concrete ale lumii sale clar-obscure. Farmecul trandafirului, magia surâsului feminin, abisurile sunetului se revarsa peste nostalgia sufletului ce se pierde în flacarile ce-l mistuie fara a-l stinge. Si aceasta nostalgie sopteste tristetea unei eternitati pierdute. Prin ea coboara lumina clar-obscura, a frumusetii si se preschimba în trandafiri, surâsuri si sunete, coboara basmul pe care sufletul l-a uitat, basmul pe care el însusi l-a soptit în amurgurile vesniciei. Aici eternitatea îsi trezeste substanta închisa în apatia spiritului uman, frumusetea se cheama pe sine prin intermediul acestui spirit care devine din adorator al frumusetii un simbol al acesteia, lasându-se patruns de vesnicia frumusetii ce-I apartine. Astfel, el simte adevarul basmului ce învaluie toate formele frumusetii, adevarul propriei sale eternitati pe care a uitat-o. Frumusetea ne învata ca suntem nemuritori si ne pregateste pentru aceasta nemurire daruindu-ne impulsul depasirii temporalitatii si proiectând, prin formele sale concrete, lumina clar-obscura a atemporalitatii sale.
Cel ce încearca o întelegere strict rationala a frumusetii, proiecteaza asupra acesteia finititudinea si efemeritatea concretului lumesc. Aceasta protectie este refuzata de frumusete si se întoarce asupra celui ce a împlinit-o. Astfel, acesta, privind spre farmecul trandafirilor, magia surâsului feminin sau ascultând fluiditatile sunetului, nu va descoperi basmul propriei sale eternitati. Se va simti finit într-o lume finita, se va descoperi drept rob al tenebrelor mortii, asezat într-un ev al acesteia, epoca a clepsidrelor temporalitatii necrutatoare. Nici o exuberanta nu va învalui acest spirit, nici o tensiune nu va cuceri spatii pentru el, simbol al nemuririi mortii, va nega atemporalitatea frumusetii cautând-o, si va zidi, fara sa stie, iluzia mortii nemuririi. Admiratorul frumusetii, cel asupra caruia aceasta proiecteaza si revarsa formele deschise ale luminii sale clar-obscure, se lasa patruns de aceasta lumina ce se adora pe sine si se reîntoarce în abisurile sale. Spiritul acestui admirator este atins de exuberanta suprema, de tensiunea absoluta ce-si asimileaza propria limita pentru a o proiecta, apoi, în spatiile deschise spre vesnicie. Dar aceasta tensiune ce izvoraste din întâlnirea celui ce admira frumosul cu revelatia frumusetii, din actul prin care lumina frumusetii se adora pe sine, se îndragosteste de propria eternitate, nu poate fi, la rândul ei, decât o noua adorare, mai aproape de esentele inimii umane, temporala si atemporala, deopotriva, adorarea fiintei umane de catre fiinta umana, extazul în preajma caruia tresarim de atâtea ori si al carui nume îl rostim în soapta: iubirea. Odata cu acest extaz, omul se reîntoarce în basmul eternitatii sale.
03/25/2010 20:49:35
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one