Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

CURENTE DE REFERINTA IN FILOSOFIA UNIVERSALA (Otilia Ciobica)

CURENTE DE REFERINTA IN FILOSOFIA
UNIVERSALA
de CACIUC OTILIA CIOBICA

De-a lungul timpului mari filosofi au incercat sa lamureasca problema cunoasterii abordand-o din unghiuri diferite. Doctrinele lor au fost preluate si dezvoltate la randul lor constituindu-se astfel in curente de referinta in filosofia universala.
Cateva dintre aceste curente sunt rationalismul, empirismul, pragmatismul si fenomenologia.
Am incercat sa redau pe scurt cateva aspecte ale acestor doctrine filosofice.

Rationalismul este o doctrina filosofica care afirma ca adevarul trebuie sa fie determinat in virtutea fortei ratiunii. Ca teorie a originii cunoasterii, rationalismul se opune empirismului care face sa derive toate ideile noastre din experienta. Rationalistii sustin ca ratiunea este sursa intregii cunoasteri umane. Ei afirma ca ne descoperim ideile „ in contact” cu experienta dar in acelasi timp ele pleaca din spiritul nostru si nu pur si simplu din obisnuinta si din repetarea situatiilor. Reprezentanti ai rationalismului sunt Kant, Descartes, Leibniz.
Rationalismul lui Descartes este un rationalism de principiu , intemeiat pe certitudinea ca orice spirit bine condus poate ajunge la cunoasterea adevarului. In „Discurs asupra metodei”el enunta regulile care trebuie sa conduca orice cercetare , filosofica sau stiintifica. In „Meditatii metafizice” porneste de la o indoiala „metodica”
privind toate lucrurile si descopera ca pana si in indoiala cea mai radicala nu ne putem indoi de faptul ca ne indoim. Gandirea reprezinta deci prima noasta certitudine si pornind de aici Descartes deduce existenta sa: „ Gandesc deci exist.” Doctrina sa rationalista este intemeiata pe deducerea tuturor lucrurilor pornind de la gandire.
Kant descopera ca scopul filosofiei nu este de a extinde cunostintele noastre asupra lumii ci de a aprofunda cunoasterea noastra cu privire la om. Numai analizand posibilitatile profunde ale spiritului vom afla de fapt de ce este capabil spiritul uman, ceea ce poate face, ceea ce are de facut. „Critica ratiunii pure” analizeaza in primul rand posibilitatile noastre de a cunoaste .
Empirismul este o doctrina filosofica potrivit careia intreaga cunoastere deriva din experienta. Este o doctrina a testarii si experimentarii. Empirismul se opune rationalismului si respinge teoria ideilor innascute a lui Descartes. Empiristii sustin ca la nastere intelectul nostru este o „tabula rasa”, o foaie alba careia doar experienta ii poate furniza idei. Reprezentanti ai empirismului sunt Bacon, Hume, Berkley, Locke,
Hume dezvolta o filosofie empirista , care deduce toate principiile ratiunii umane din experienta si senzatie. El reduce legile naturii la obisnuintele omului.
Teoria asupra originii cunoasterii a lui Locke este o filosofie potrivit careia toate cunostintele noastre si insesi principiile spiritului nostru rezulta din experienta si din obisnuinta.

Bacon a pus in evidenta metoda stiintei experimentale si inductive si a preconizat o organizare a experimentarii , intocmind „tabele de prezenta”, „de absenta”si „de grad” destinate sa izoleze cauzele adevarate ale unui fenomen.
Filosofia lui Berkley reduce intreaga realitate a lumii la aparente si se reduce la formula „a exista este a fi perceput”.
Ca doctrina filosofica , pragmatismul s-a impus ca o varianta anglo- americana a utilitarismului. S-a format in ultima treime a secolului al XIX-lea in Statele Unite. Se opune rationalismului pentru care un lucru nu este adevarat pentru ca este util ci este util de invatat pentru ca este adevarat. Acest curent nu a aparut pe un teren gol . Filosofia americana parcursese deja pana atunci o perioada de asimilare a unor filosofii europene .Dupa razboiul de secesiune a fost elaborata filosofia pragmatista care adeschis calea manifestarilor originale in gandirea americana. Numele de „pragmatism” a fost folosit mai intai de Peirce care l-a derivat din distinctia kantiana dintre „ratiune practica” care este ratiunea morala si „ratiune pragmatica” care este ratiunea utilitara. Inainte de a numi aceasta doctrina „pragmatism”, Peirce a adoptat denumirile de „fenomenalism”, „idealism”, „realism”.
Pragmatismul sustine ca „viata” este temeiul cunoasterii, cunoasterea este activitate iar adevarul unei judecati este dat de reusita actiunii pe care o orienteaza. Adevarul unei propozitii consta in faptul ca este util, ca „reuseste”. Nu obiectivitatea pe planul cunoasterii, nici dezinteresarea pe planul moralitatii pot constitui criterii valabile pentru ceea ce inseamna Adevar si Bine, ci singurul criteriu valabil este succesul, eficacitatea practic- umana.
Initial , pagmatismul a exprimat spiritualitatea americanului de mijloc. De aici apare apelul la argumentele simtului comun si orientarea utilitarista . In timp insa , a cunoscut reformulari. Daca initial el s-a opus rationalismului contemplativ prin suprimarea separarii dintre experienta si ratiune, ulterior, unii adepti au ajuns sa descalifice ca „utopii” ideile ce nu se incadrau in criteriile acceptate de succes, de util.
Pe langa Peirce, un alt reprezentant important al pragmatismului este James care in dorinta de a evita pragul scepticismului se va afirma in directia unei tendinte mai moderate.
Fenomenologia este o docrina filosofica aparuta in secolul XX care incearca sa descrie stuctura experientei asa cum este reprezentata in constiinta . Este o doctrina care se ocupa cu studiul fenomenelor de constiinta.
Hegel spune ca fenomenologia „poate fi luata drept drumul constiintei naturale care impinge catre cunoasterea adevarata, sau ca fiind drum al sufletului , care parcurge sirul formatiilor lui ca etape ce-i sunt prescrise prin natura sa, care se clarifica ca spirit, intrucat, prin experienta completa de sine, el ajunge la cunoasterea a ceea ce este el insusi”.
Fenomenologia actuala este transcedentala si se revendica de la opera lui Husserl. El confera o noua semnificatie termenului de fenomenologie. Pentru el , fenomenologia este cea care cerceteaza constiinta pentru a dezvalui conditiile ultime ale constituirii obiectului cunoasterii. Ca „fenomenologie pura”, ea se insereaza in evolutia cunoasterii ca un efort pentru constientizarea fundamentului ultim. „Orice incercare facuta de stiintele constituite istoriceste de a afla un fundament mai bun, de a se intelege mai bine pe ele insele, de a intelege propriul lor sens si propria lor functionare este o constientizare de sine a savantului. Dar nu exista decat o singura constientizare de sine care sa fie radicala: cea a fenomenologiei ”. Fenomenologia lui Husserl a fost in primul rand o logica care s-a dezvoltat intr-o filosofie a spiritului si apoi intr-o filosofie a vietii.
Fenomenologia existentiala este o ramificatie a fenomenologiei transcedentale. Este o noua directie , o noua conceptie filosofica elaborata prin preluarea problemei fiintei ce abia fusese deschisa cand Husserl isi incheia opera. Creatorul acestei filosofii este Heidegger si el a denumit-o „drum in vecinatatea fiintei”. Ideea de fenomenologie este pentru Heidegger stiinta originii despre viata. „Nu viata facticiala insasi si multimea nesfarsita a lumilor traite in ea, in neutralitatea lor, trebuie cercetate, ci viata insasi ca ceva ce izvoraste, ca ceva ce iese la iveala dintr-o origine”.



BIBLIOGRAFIE:
1. Andrei Marga, Introducere in filosofia contemporana – Editura Polirom, 2002
2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale – Editura Polirom, 1998
3. Didier Julia, Dictionar de filosofie – Editura Univers Enciclopedic, 1996
01/19/2010 20:55:40
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one