Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Moș Crăciun există cu adevărat ! (de COMAN MARIANA)

Moș Crăciun există cu adevărat !

Charles Dickens spunea despre Crăciun că este cel care « ne poate înapoia iluziile copilariei, care îi poate reaminti unui vârstnc plăcerile tinereții, care poate transmuta marinarul și călătorul , peste sute de mile, direct în sânul cald și liniștit al familiei ».
Atmosfera Crăciunului se așterne asupra tuturor odată cu primele zile ale lunii decembrie și cu puțin noroc, odată cu primii fulgi de nea. Încă de la primele beculețe colorate aprinse pe străzi pentru întampinarea Crăciunului, oamenii se simt învaluiți de emoție, de sensibilitate. Totul e mai bun și mai frumos de Crăciun.
Crăciunul înseamnă copilărie fericită și plină de poveste. Crăciunul este cea mai fascinantă perioadă din viața unui copil, fiind echivalent cu Moș Crăciun, cadouri mult așteptate, miros de cetină de brad și colinde ce povestesc nașterea Domnului Iisus Hristos.
Crăciunul înseamnă magie, poveste, familie reunită. Parinții se asează împreună cu copiii în jurul bradului și cântă colinde în așteptarea Moșului cel blând și darnic.
În casa familiei lui Andrei este forfotă în ajunul Crăciunului. Andrei este un baiețel de numai 7 ani care anul acesta a fost înscris în calasa I. Cu părul blond și ondulat precum al unui mielușel, ochii mari și căprui, gura mică și obrajii îmbujorați. Andrei se plimbă prin casă după bunica sa, care pregătește mâncarurile tradiționale. În ziua de Crăciun, bunica își așteaptă copiii, pe Alexandu și pe Maria și copiii acestora, Călin și Cătalina. Cu toate că revederea copiilor și nepoților ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru bunica, fața ei nu e deloc una care să exprime bucurie. Ochii ei sunt scăldați de lacrimi, iar mintea ei plină de gânduri.
Andrei care aleargă dupa bunica ,prin toata casa, pune întrebari la care nu totdeauna primește răspuns :
-Bunico, dacă am fost baiețel cuminte, Moș Crăciun îmi va îndeplini dorințele ?
-Andrei, este a patra oară când mă întrebi. Ți-am mai explicat că Moș Crăciun este cel mai bun prieten al lui Dumnezeu. Timp de un an întreg cei doi veghează de acolo de sus asupra oamenilor. Astfel, ei știu mereu ce facem : dacă am fost buni și cuminți, dacă am ascultat de sfaturile părinților noștri.
-Dar, bunico, cum să vadă Moșul că eu ascult de părinții mei când ei sunt acolo, peste oceanul acela mare și albastru ? Cum să ascult eu de ei, când ei nici măcar nu ne caută ?
Bunica a simțit o durere în inimă. Andrei avea dreptate. Părinții lui plecaseră în urmă cu multe luni să muncească în America. La plecare, au rugat-o pe bunica să stea cu Andrei . Ei vroiau să sacrifice câțiva ani departe de micuț pentru ca, mai târziu, să îi poată asigura mai mult decât el și-ar fi dorit. Din ziua în care Maia și Ștefan, părinții lui Andrei, au părăsit țara, nimeni nu a mai știut nimic despre ei, nici bunica, dar nici fratele Maiei și soția acestuia, Alexandru și Maria.
Pentru familia lui Andrei, viața nu a fost niciodată una ușoară. Părinții, bunica și băiețelul locuiau cu toții într-o casă veche și micuță. Aveau o singură cameră și o bucătărie. Jucăriile lui Andrei erau două: un ursuleț de pluș foarte vechi, dăruit de o vecină cu inimă mare și o poză a părinților săi.
Bunica, revenindu-și din starea în care intrase, i-a raspuns lui Andrei :
-Dragul meu, părinții tăi au plecat ca să te ajute în viitor să răzbești în viața. Ei au plecat pentru a-ți asigura o viață mai frumoasă decât a lor.
-Pentru mine, viata era frumoasă atunci când ei erau lângă mine !
Se uită la fotografia pe care o ținea în mânuțele sale și continuă plângând în hohote :
-Bunico, eu te iubesc și pe tine, dar mi-e dor de mami ! Mi-e dor de tati !
Andrei s-a dus apoi într-un colț al camerei și dupa cateva minute dispăru ,fără ca bunica să își dea seama. Se întoarse dupa puțin timp ,cu un pahar plin cu lapte. Îi explică bunicii că i l-a cerut vecinei și o rugă să nu îl folosească ,pentru că doamna învatatoare le explicase la școală că un pahar cu lapte, o scrisoare și o rugaciune către Dumnezeu l-ar putea ajuta pe Moș Crăciun să înțeleagă ce își dorește cu adevarat. Bunica încercă să îi explice lui Andrei că Moșul le aduce copiilor sănătate și înțelepciune, nu cadouri scumpe.
-Dar eu nu vreau cadouri scumpe ! Eu vreau altceva !
Văzând că nu îl poate face să renunțe la ideile lui, bunica își văzu în continuare de treburile sale. Se făcu târziu. Era ora unsprezece. Cerul era înstelat. Afară era frig. Bunica, care stătuse până atunci în bucătarie, a mers să vadă ce face nepoțelul.
Andrei adormise pe un colț al patului. Lângă pat, pe o măsuță, se aflau paharul cu lapte și un bilet. Bunica, cu un zâmbet în colțul gurii, deschise biletul. Lacrimile începură să îi curgă pe obraji.

« Dragă Moș Crăciun,

Eu sunt Andrei. Eu sunt băiat cuminte. Eu cred în tine. Colegii mei spun că tu nu ești decât o poveste. Dar eu chiar cred în tine.
Moș Crăciun, te rog adu-i pe părinții mei acasă. Eu o iubesc pe bunica. Și ea mă iubește și are grijă de mine. Dar mie îmi e dor de chipul mamei și de jocurile pe care le făceam cu tata.
Daca tu ești așa cum spune bunica, prietenul lui Dumnezeu, atunci ajută-mă !

Andrei »

Sosi și dimineața. Andrei se trezi înaintea bunicii. Se uită la paharul cu lapte. Nimeni nu bause din el, iar biletul era acolo unde îl lăsase el. Un zâmbet îi lumină fața. Moșul fusese acolo și îi citise biletul.
-Bunico, trezește-te ! Mami și tati o să vina acasă !
-Andrei, ce spui tu, copile ! Vino să dormim !
-Bunico, Moșul a fost aici. Mi-a citit biletul și l-a lăsat deschis.
Bunica își dădu seama că după ce a citit biletul, nu l-a mai închis. Încercă să îi explice copilului că ea citise biletul, dar el nu a vrut să o asculte.
Lumina începu să intre pe fereastra micuță a casei. Andrei plângea încă. Bunica aerisi casa și făcu focul. Între timp sosi și Alexandru, împreună cu familia lui. Nimeni nu a putut să-l înveselească pe Andrei în ziua de Crăciun. A mâncat puțin, a vorbit și mai puțin și nu s-a jucat deloc cu verii săi, Călin si Cătălina .
Crăciunul a trecut. A venit ziua Sfântului Ștefan. Era o noua zi tristă pentru Andrei. Era ziua tatălui său. A fost o noua zi în care Andrei a stat lângă fereastră ,cu fotografia părinților săi în mână și cu ochii scăldați în lacrimi.
Spre seară, bunica a reușit să îl convingă pe Andrei să mănâce puțin și să se așeze în pat. Un câine începu să latre. Inima lui Andrei începu să bată mai tare. Ochii lui mari și căprui deveniră și mai mari. Un alt câine începu să latre, apoi încă unul și încă unul. Iar apoi, se auzi poarta și un zgomot de pași. Cineva bătu la ușa. Bunica se duse să deschidă. Lacrimile au început să curgă șiroaie pe obrajii femeii ,care a îngenunchiat și s-a uitat către cer mulțumindu-i lui Dumnezeu.
-Mami ! Tati ! Ați venit la mine !
Așa era. La ușă erau parinții lui Andrei. Dupa multe îmbrățișări și hohote de plâns au început să vorbească și să își dea unul altuia explicații pentru ceea ce s-a întamplat, în anul în care nu s-au vazut. Maia și Ștefan au plecat în America. Au muncit mult, de dimineață până târziu în noapte. Nu au stat nici macar o zi cu gândul în altă parte decât la Andrei. I-au scris și nu înțelegeau de ce nu au ajuns în țară acele scrisori. Erau disperați că nu primeau nici o scrisoare de la cei dragi din țară. Nici măcar Alexandru și Maria nu le-au răspuns la scrisori.
In ajunul Crăciunului, cei doi, Maia și Ștefan, s-au simțit foarte agitați. Noaptea l-au visat pe Andrei care îi ruga să vină acasă. Maia a visat că Andrei plângea și o mângaia pe obraji. Ștefan a visat că se juca cu Andrei, care plângea încontinuu. Bunica se uită la Andrei ,care adormise în brațele mamei. Avea chipul liniștit și fericit. Ea se ridică și le aduse celor doi părinți scrisoarea copilului către Moș Crăciun. Dupa ce au citit-o au înțeles că Dumnezeu îi iubește și că dragostea lor i-a unit prin spiritul Crăciunului.
Andrei se mișcă puțin în somn, deschise ușor ochii, se uită la părinți și adormi la loc, dar nu înainte de a spune :
« Moș Crăciun există ! »
01/24/2012 14:07:46
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one