Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Uşor cu Nichita pe scări…(Dragoş Huţuleac)

Uşor cu Nichita pe scări…

Dragoş Huţuleac

Despre Nichita Stănescu…se vorbeşte numai de bine. Nu mă voi hazarda să schimb acest obicei. E prea frumos şi prea poet ca sa-şi merite altă soartă. În privinţa lui nu putem decât să ne înşelăm. Nichita ori e prea mult, ori e prea puţin, nicicând constanţa nu poate defini un poet. A cautat să se identifice cu poezia, să o trăiască, să fie el însuşi poezie. Pentru el aceasta e singura avuţie nejefuită a omului, o avuţie care apartine tuturor, existând practic în fiecare în parte. Existenţa poeziei ţine de domeniul miracolului. Ea nu are neapărat un caracter naţional, dar are un sens final, un sens emoţional, metaforic, vizual.
Cuvântul este numai materialul poeziei, aşa cum culoarea este materialul picturii, linia este materialul desenului iar sunetul materialul cântecului. În acest context, putem vorbi despre arta cuvântului, prin care un conţinut tainic relevat prinde formă. La Nichita, cuvintele sunt spaţializate, vii, au o viaţă proprie, mişcându-se după legi numai de ele ştiute. „Limba poezească” inventată de către Stănescu ţine de tendinţa de a perfecţiona fiiţa ascunsă a poeziei, dar mai cu seamă de încercarea de a exprima inexprimabilul.
Poetul, nu ţine de domeniul miracolului. El e doar truditorul, traducătorul umil al sentimentelor, ajutând la naşterea poeziei din om. El nu are o epocă a lui, deoarece fiecare epocă îşi selecteză tipul de talent convenabil. Şi trebuie să ţinem cont că poetul se defineşte mai întâi în raport cu propria sa creaţie, pentru că el nu-şi aparţine sieşi ci poeziei.
Poezia „Meditaţie de seară” din volumul „Sensul iubirii”, nu este o creaţie ieşită din comun…de aceea ne vom ocupa în cele ce urmează de ea, intuind în dânsa doza de firesc liric necesară unei lecturi stănesciene imediate. Departe de a frapa prin limbaj sau imagistică, acest poem oferă o perspectivă diferită faţă de celelate poezii din volum. În general, poemele din cartea mai sus menţionată, stau sub semnul luminii, al răsăritului al ieşirii din somn şi, născându-se cu naturaleţe din acestea, au o vitalitate ieşita din comun.
Dispariţia luminii, spre seară, estompează bucuria de a trăi pe deplin şi complet cotidianul, îndemnând la „meditaţii” într-un univers ale cărui elemente îşi fac simţită prezenţa într-un mod mai delicat, mai discret…
Vântul, element generator de mişcare, uneori chiar de haos, duce de data aceasta la încremenire şi suspendare(Vântul a început deodată/ şi copacii au rămas suspendaţi/M-am oprit). Întreg universul parcă-şi trage respiraţia şi şi-o ţine o secundă, pregătindu-se pentru marea aventură ce urmează: aventura spiritului ce crează o lume a cuvintelor.
Deocamdată cuvintele au dispărut. Probabil s-au retras şi ele pentru a se pregăti. Şintr-o lume fară sunete, fără cuvinte, eul liric recurge la alte modalităţi de a simţi: simţul tactil (şi-mi deschei cămaşa) şi cel vizual (privind cerul noptii), totul într-o stare de aşteptare, de încordare.
Tendinţa de ascensiune, de zbor, e posibilă numai în vis. Dar e încă prea devreme pentru acesta. E prea devreme pentru necunoscut, pentru schimbare. Eul liric nu este pregătit încă pentru saltul ce va stârni aventura (dacă as face un salt/ aş pluti în aer). Presimţirea celor viitoare îl fac să caute în jurul lui un punct de stabilitate (Întind mîna şi ating trunchiul copacului), un punct ce transcede realitatea.
Surâsul schimbat între reprezentanţi ai unor regnuri diferite e uşor complice. Atât pomul cât şi poetul caută calea spre veşnicie şi ambii o vor găsi după ce se vor elibera de lumea materială, prin creaţie patruzând în lumea spiritului care naşte noi lumi.
Ideea în poezia lui Nichita Stănescu e legată mereu de cuvânt, de acel cuvânt care aderă la fiinţă, efortul poetului rezumându-se la crearea „decalajului” care face posibilă expresia. In acest caz, cuvântul este învocat ca o zeitate căreia nu i se poate spune pe nume, este unul şi acelaşi cu Logosul original având el însuşi valenţe creatoare. Lipsa lui provoacă o încremenire a verbului a fi deoarece nici un lucru nu poate fi înafara numelui său. Astfel, cuvântul este investit cu funcţie cosmogonică, el substituind dinamica unor sensuri existenţiale, ca o provocare a lumii la expresie. De fapt, vorbim aici despre nevoia de schimbare, de schimbare a perspectivei, a viziunii. Un univers lipsit de expresie, devine previzibil. Iar previzibilitatea, înseamnăpentru Nichita Stănescu, sfârşitul.
06/26/2010 13:44:31
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one