Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

Un fel de sens…(Aluculesei Anamaria)

Un fel de sens…

Aluculesei Anamaria

Printr-o înşiruire de gânduri, în noapte, la o oră la care ar trebui să dorm îmi dau seama că viaţa e fără sens deşi în spatele fiecărui obiect se ascunde un fel de sens…
Privesc apusuri şi uşor-uşor adorm, mă trezesc în noapte speriată de un vis pe care unii l-ar numi coşmar, încep să rostesc încet cuvinte ce pornesc din ganduri şi zic că viaţa nu are sens, apoi adorm!
Închid ochii şi încep din nou să dansez prin visuri şi fără să-mi doresc din nou mă trezesc şi privesc noi răsărituri ce-mi aduc un nou sens!
Norii de pe cer ascund faţa Lunii, singura lumina din viata mea, căci toate celelalte sunt prea mici pentru a se compara cu ea. Zână, stea din poveşti, imaginată poate doar de o minte ce minte, ce nu cunoaşte şi nu ştie ce înseamnă a trăi, a supravieţui.
Se joaca cu tine, acum cu mine şi mă coboară încet dar sigur, cu o siguranţă mult prea fixă pentru ceva ce nu se numeşte ştiinţă. Se joacă şi mă coboară în pământul rece, în adâncuri, în întuneric, îmi fură şi ultima luminiţă, luminiţă ce-i aparţine şi pe care doar o recuperează caci el doar mi-a împrumutat-o pentru a încerca să-mi dăruiască un mic sens din ceea ce se numeşte viaţă.
Dar eu, cu o minte mult prea săracă în cunoştinţe, n-am profitat de ea, iar el acum sau poate ea mi-o ia căci n-are rost să rămână undeva unde n-ar avea ce lumina.
Stiloul roşu, cerneala albastră se împletesc pe o coala de hârtie, par să alerge, dar ajung să cadă şi nu pe foaie ci în minte, în gânduri. E prea obositor să stai şi să gândeşti la ceva ce nu are sens.
Mă acoperă cu pământ şi ca să fie sigur, sigura, plantează un copac exact deasupra mea, asupra inimii mele pentru a nu putea evada de acolo, din adâncuri. Rădăcinile mă ţin precum nişte gratii de oţel şi dacă nu e suficient pentru o minte ce se îmbolnăveşte tot mai mult pe zi ce trece, sculptează pe scoarţa lui un nume, ce-mi pare cunoscut dar care nu are sens!
Dar acum e noapte şi oboseala acumulată de-a lungul întregilor ani îşi cere dreptul, dreptul ca eu să închid ochii şi să mă închin copacului ce crede că nici el nu are sens să mai stea pe pământul ce mă striveşte oricum sub greutatea lui. Nu am de ce încerca să mai evadez căci chiar nu mai găsesc vreun sens!
Dimineaţă mă ridic din pat, mă îmbrac, mânânc ceva pe fugă şi ies din casă.
Dar inevitabil mă întreb: ce se numeşte casă?
Casa se construieşte din cărămizi, ciment, ceva nisip şi multe altele. Dar există oare şi o casă cenuşie undeva prin suflet? Undeva unde încerci să te ascunzi, să te fereşti de ceea ce-ţi poate face rău? Nişte pereţi groşi, puternici dar în spatele lor se ascund cristale de gheaţă, zăpadă, ce la o şoaptă de caldură se transformă în picături de apă, de durere, de suferinţă. Şi se adun atât de multe încât inundă întreaga casă! Te intrebi unde ai putea ascunde atâta apă, te întrebi, căci fără să ţină cont de tine, de ceea ce te ţine în viaţă, devarsă din doi ochii negrii, lipsiţi de viaţă multă apă prea sărată. Şi multă sare se depune pe faţă, pe obraz, pe o piele ce se usucă căci n-a gustat nimic dulce din a ei viaţă.
E fără sens să trăieşti când nu primeşti mai nimic bun în viaţă. Aş vrea să mă sting dar mai întâi aş vrea să ard precum o tortţă ce aleargă înebunită sub presiunile vieţii. Aş vrea să trăiesc, să gust din tot ceea ce se numeşte viaţă, aş vrea să sărut pământul, să mă înalţ la cer, să rostesc cuvinte de iubire, să vopsesc casa în roz, să mă îmbrac cu lumina Soarelui… e fara sens! Acum lumina Soarelui se stinge şi la gâtul meu se agaţa un colier de stele ce au cazut de pe cerul albastru, iar fără ele s-a stins şi el, s-a întunecat şi totul pentru mine, pentru a mă bucura de lumină.
Ziua s-a dus iar eu am ramas şi am ars până la rădăcină, m-am transformat într-un pumn de cenuşă pe care vântul a împraştiat-o pe apa unui lac dorind ca eu să renasc cândva în multă fericire, învăluită de o viaţă fină, de mătase, cu miros de vară, cu o iubire de-o toamnă dar care în suflet învie sub briza de primavară. O iubire ce supravieţuieşte în gerul iernii căci cel mai frumos lucru pe care-l poţi primi aici, printre muritori, e iubirea. Iubire ce dă un fel de sens şi totuşi e fără sens în viaţă!
06/25/2011 15:19:00
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one