Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

Versificatori, pentru osanale adunarea! (CEREDEEV DANIELA)

Versificatori, pentru osanale adunarea!

CEREDEEV DANIELA

Lectura volumului Patrie, Partid, Popor – culegere de literatură patriotică pentru clasele V-VIII, realizată de Petru Demetru-Popescu şi Gheorghe Şovu, (apărută la Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970) prilejuieşte azi o incursiune într-un spaţiu al ideilor banale devenite dogmă, al principiilor golite de conţinut, al întâmplărilor obişnuite convertite în şansă şi al stupidului promovat ca fenomenal. Sub pretextul „celei mai înalte şi emoţionante responsabilităţi majore a scriitorilor faţă de o istorie zbuciumată” se înşiruie pe câteva sute de pagini îndemnuri „modelatoare de conştiinţe”, „poezie autentică”, „vers dătător de speranţă”, „imn adresat ţării şi virtuţilor creatoare ale poporului român”, „puternice imbolduri”, „pilde emoţionante”, „impuls cutezător”, toate vizând – în fapt – îndoctrinarea psiho-afectivă şi cognitivă a „pionierilor de azi / uteciştii de mâine” cu „principiile culturii noastre socialiste, rezultat firesc al politicii înţelepte şi originale a Partidului Comunist Român”.
De altfel, prefaţa volumului semnată de Al. Piru militează pentru ideea că poezia este instrumentul de sensibilizare şi educare a tinerei generaţii în „spiritul noilor orientări culturale” cu scopul înregimentării sale în „amplul şi fremătătorul proces al transformărilor revoluţionare iniţiate de partid”: „Poezia, marea poezie de totdeauna a fost inteligibilă şi accesibilă […]. S-a revenit, aşadar, la poezia adevărată, oricât de complicată, dar limpede, purtătoare de înţeles, de semnificaţie”.
Concepte şi principii de înaltă ţinută morală ca dragostea de patrie, responsabilitate socială, conştiinţa apartenenţei la neam, respect pentru simbolurile naţionale, se pervertesc până la angajament politic, devotament şi dăruire faţă de partid, iubire şi glorie „conducătorului iubit”: „E toată ţara românească-n sărbătoare. / Poporul înalţă imn partidului iubit / Sub steagul lui ne avântăm spre soare / Să făurim un viitor mai fericit.” (Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român, 19-21 iulie 1972). Deşi declarat împotriva „misticismului aşa-zisei ortodoxii” versurile abundă în termeni religioşi, în cuvinte cu rezonanţe sacre în conştiinţa colectivă a neamului nostru, în principii morale durabile, menite a potenţa şi înnobila toate resorturile fiinţei umane: calea, creaţia, pilda, îngerul iubirii, îngerul de pace, altarul Vestei, taina, vechiul legământ, sfântă poruncă, gură de rai, luminat pământ, întrupare, smerenie, cădelniţa minţii etc. valorificate – însă – în texte doar ca element de manipulare a vigilenţei artistice, aşezate în contexte sterile, articulându-se într-un limbaj zgomotos şi vădit declamator. E o dovadă că cei care le foloseau aveau o percepţie clară a încărcăturii lor semantice, a capacităţii acestor cuvinte de a rezona cu trăiri creştine adânc tăinuite. Însuşi tripticul tematic al volumului: patrie – partid – popor trimite la valorile sacre, la perfecţiunea paradisiacă, la frumuseţi şi valori primordiale, revalorizate însă în contextul realismului socialist.
În cele mai multe dintre cazuri ne situăm la un grad zero al comunicării, în limitele unei poezii „accesibile, capabile să pătrundă în sufletul omului simplu” adică atât de conforme ideologiei propagandistice, dar din păcate atât de mutilate de asperităţile limbajului de lemn. Titluri ca Omagiul pionierilor, Splendoarea patriei, Stema ţării, Laudă României socialiste, Ţara de mîine, Ţara de imn, Partidul, Partidului îi sînt dator, Prinos Partidului, Poemul Griviţei, Tînguirea ţeranului, Republica dragă, 23 August, Cîntarea Partidului, Lumină de August trădează o poezie angajată politic, introdusă prin directive de partid, susţinută de activişti şi politicieni zeloşi, o poezie pusă în slujba unei clase conducătoare, iar autorii lor – poeţi de partid ca: Ion Bănuţă, Mihai Beniuc, Radu Boureanu, Petre Ghelmez, Dan Deşliu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Eugen Jebeleanu, Aurel Rău, Nicolae Tăutu, Maria Banuş, Alexandru Toma etc.
Ilustrativ pentru tripticul generic al volumului se descoperă textul adaptat E scris pe tricolor unire, în care programul partidului („cartea comunistă”) primeşte valenţe răscumpărătoare, profetice, pentru destinul ţării („Românie socialistă”) iar poporul este înzestrat cu capacităţi demiurgice în construirea noii ere: „În cartea comunistă scrie / Că asuprirea va pieri / Prin noi, iubita Românie / Liberă-n veci va înflori. // Stăpân pe-al său destin, poporul, / De viaţă dreaptă făurar / Clădeşte falnic viitorul / Urmând partidul unic far. // Tu, Românie socialistă, / În lume mândră vei sui … / În era nouă comunistă, /Etern, etern, vei dăinui!”.
Lozinci, sloganuri, imperative laconice, declamate toate cu intenţia expresă de a reconfigura conştiinţa maselor din perspectiva responsabilizării în lupta „contra tiraniei”, a „duşmanului închipuit”. Un alt text, Tricolorul, „construit” în jurul unui simbol naţional, întemeiat în aparenţă pe imboldul de a reînvia în conştiinţe respectul faţă de valorile neperisabile ale neamului reafirmă – de fapt – supremaţia partidului, necesitatea subordonării intereselor proprii faţă de interesele acestuia, depersonalizarea individului şi inexistenţa sa independent de „partidul conducător”: „Tricolorul e mândria, /Steagul roşu, flacăra; / Înfloreşte România / Socialistă, ţara mea! // Tu ne porţi mândria-n lume, / Scump partid conducător; / Tu ne-ai dat un falnic nume / Şi un falnic viitor”.
Partidul, devenit simbol al „voinţei comune de eliberare”, este omniprezent, dominator, atât de puternic şi clarvăzător, şi singura alternativă pe care o are individul este aceea de a accepta această realitate, de a-şi asuma fără tăgadă dezideratele sale, de a se lăsa călăuzit: „Strevăd şi simt şi-aud partidul / În toate frumuseţile pe culmi / […] El mi-este reazim, pură înălţime, / E-n tot ce-i simplu şi incandescent. / Mi-i şi prezent şi viitorime, / E soţul drumului mereu ascendent”. Sugestia, realizată de altfel prin mijloace din cele mai prozaice – rime imperfecte, apoziţii în jurul unor cuvinte cu rezonanţă misterioasă şi inaccesibile omului obişnuit – îşi atinge scopul, individul ajungând să fie convins că însăşi existenţa sa atârnă de voinţa partidului, că trebuie să-şi facă din acest concept un model de viaţă, că vocaţia sa primordială este aceea de a deveni asemenea lui în măreţie şi strălucire: „Sinteză-a tot ce e mai bun în semeni, / În steagu-i văd, ca strălucit înscris: / Înalt să fii partidului asemeni, / E dintre toate, minunatul vis.” (Splendoarea patriei, Camil Baltazar).
Stema ţării celebrează din perspectiva militantului comunist abdicarea regelui şi proclamarea republicii, evenimente politice reflectate în schimbarea simbolurilor din stema ţării. Poetul consideră că trăieşte momente epocale, ca schimbarea de epoci se produce şi prin alternarea simbolurilor în stemă: „Am cunoscut ce nu vor mai cunoaşte / Aceia ce în urma mea s-or naşte” sau „Steme piereau; vedeam cum brusc dispare / Vr’un şarpe, vultur, leu, ori alte fiare. / Ci steme noi suiră-n locul gol, / Cu spice, brazi şi sonde şi petrol…” (Stema ţării, Mihai Beniuc). Eveniment care a prilejuit şi apariţia altor stihuri în care stema ţării se reflecta în toată splendoarea simbolurilor sale: „Această seceră a mea şi acest ciocan, / Spicul de grâu la fel de frumos / ca mustaţa ciobanului din Mioriţa, / aceste sonde care stau de vorbă / cu miezul pământului, / şi această demnitate a brazilor / scriind pe cer numele tău, / ale tale sunt Patrie / dintotdeauna.” (Patria, Nichita Stănescu). Versuri care par mai degrabă a fi rupte dintr-un spot de promovare a unei schimbări ce se vrea vizionară, alături de imagini şi inflexiuni epice, toate trădând un fel de poezie a oportunităţii, a versificării comandate de interesele partidului.
Sub zodia nouă a „stelelor roşii”, tovărăşia, brigada, munca, conductele, munca neobosită, albastrele uzine devin cuvintele de ordine şi centrul de greutate al vieţii însăşi: „Pe culmile vântului, / Prin păduri de fagi, / Zvâcniţi, brigăzi ale muncii, ale sângelui nostru, / Tinere artere ale ţării” (Sângele ţării mele, Radu Boureanu). Atunci când se raportează la realizările partidului, omul socialist este îndemnat să-şi analizeze viaţa şi trăirile şi gândurile din perspectiva comparării cu frumuseţile netrecătoare ale naturii, tocmai pentru a i se inocula ideea că poate fi şi el „ziditor de noi frumuseţi”: „Potecile mi se aştern în cale, / Sub paşii mei noi drumuri se întind. / Mă-nalţ în spicul frumuseţii tale, / O, ţara mea, adâncul să-ţi cuprind / […] / Te simt zvâcnind în ierburi şi în muguri, / În fiecare sondă de ţiţei, / Cu freamătul pădurilor mă bucuri, / Ca pe-un copil, de mână tu mă iei.” (Ţării mele, Victor Tulbure).
Un grupaj de texte sub genericul Eşti cale ce-o găseşte omul situează partidul şi ideologia comunistă la interferenţa dintre cosmic şi terestru, dintre cauză şi efect, principiu şi existenţă; e un fel de „început şi sfârşit” al tuturor lucrurilor, o existenţă în sine, independentă şi atât de puternică, cauza tuturor schimbărilor favorabile şi efectul dorinţei „de mai bine”: „Eşti calea ce-o găseşte omul, / Pierdut în codru, fără urmă; / Eşti prin deşert, deodată, pomul, / Când setea pe drumeţ îl scurmă […] Tu călăuză ne eşti şi carte, / Învaţă-ne, iubit părinte, / Şi cum să facem mai departe, / Şi cum să mergem înainte!” (Partidul, Mihai Beniuc).
Voinţa, raţiunea şi sentimentul, ca indici ai personalităţii morale, sunt fiecare în parte şi toate deodată mărci ale resurecţiei demnităţii umane, tributare „avântului înnoitor” şi datorate exclusiv intervenţiei proniatoare a partidului: „De-adun puteri de fluvii mari, / spumoase-n val, de simt că-s jar, / de merg pe drum înnoitor – / Partidului îi sunt dator. // De liber versul mi-l deschid / sub flamuri roşii de partid / de gândul ia înaltul zbor – / Partidului îi sunt dator // De-i fără frâu iubirea mea, / precum e-n zbor o rândunea, / de-n zbor cu şoimii mă măsor – / Partidului îi sunt dator.” (Partidului îi sînt dator, Ion Bănuţă). E subjugată voinţa, condiţionată – raţiunea şi pervertit sentimentul, fiinţa umană însăşi e indestructibil legată de fiinţa unică şi inegalabilă a partidului. Repetarea cu obstinaţie a enunţului, pentru că de metaforă nu poate fi vorba, „Partidului îi sunt dator” are aici rol de angajament existenţial, de ofrandă a recunoştinţei, dar şi de afirmare a disponibilităţii de conlucrare, partidul întemeindu-se pe „noi”, pe „colaborare”, pe „luptă comună”, pe „colectiv”.
O strategie asemănătoare este pregnantă şi într-un alt text cuprins în volum, Partidul de Alfred Margul Sperber, îndatorarea realizându-se aici printr-un verdict adresat la modul imperativ: Partidul ţi-a dat vlagă! („Partidul ţi-a fost sprijin şi-ajutor, / La luptă te-a-ndrumat şi la izbândă / […] / Partidul ţi-a dat vlagă.”).
Ipostazierea partidului este multiplă şi mereu diversificabilă: făuritor/creator, călăuzitor/promotor, eliberator/răscumpărător, toţi într-unul şi unul – acelaşi – în toţi; iar principiul menit a-l face să continue e iubirea faţă de el: „Partid, lumina noastră, viaţa / Acestei ţări cu zări senine, / Ca floarea-soarelui ni-i faţa / Rotită veşnic către tine.” (Sîntem întotdeauna gata!, Ion Brad) sau „Căci toate câte sunt – sunt ale tale! / Ca mărgărita frunzărită-n prag, / De-ai întreba noianul de petale / ţi-ar spune, toate, rând pe rând: mi-eşti drag.” (Prinos partidului, Marcel Breslaşu).
Mutilarea poeziei culminează într-un text ca Lauda electrificării, al lui Geo Bogza, în care nu numai că fiorul poetic lipseşte cu desăvârşire, dar şi principiul estetic este aproape inexistent: „Atunci, oriunde se va afla un om, / vor fi o sută sau o mie de waţi / pentru a-l apăra împotriva tenebrelor” sau în textul cu tentă baladescă Republică dragă: „Frunzuliţă de nalbă, / Republică dragă, / Fii mândră şi cântă / Şi priveşte-n luncă: / Sute de tractoare / Strălucesc în soare. / Ară ne-ncetat / Brazda-n lung şi-n lat. / […] / Uite fabrica, / A pornit şi ea; / A pornit la-ntreceri, / Ş-apoi la petreceri. / […] / Şi cu toţi muncim, / Spre bine pornim.”
Suntem în faţa unor creaţii puse în slujba unei imense activităţi de propagandă şi de agitaţie pentru construirea noii societăţi socialiste, indiferent de consecinţele socio-culturale ale acestui proces. Cea mai mare parte a textelor citate dau mărturie despre un fenomen abstras rigorilor şi rostului literaturii autentice, mutilant pentru valorile culturale româneşti şi cu siguranţă pentru multe destine umane.
05/28/2010 19:02:18
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one