Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

MODALITĂŢI DE OPTIMIZARE A RELAŢIILOR ŞCOALĂ-COMUNITATE LOCALĂ (Adriana Caciuc)

MODALITĂŢI DE OPTIMIZARE A RELAŢIILOR ŞCOALĂ-COMUNITATE LOCALĂ

Prof. ADRIANA CACIUC, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava

O problemă stringentă pentru România o reprezintă responsabilitatea locală pentru calitatea educatiei şi succesul scolar, care reclamă căi diferite de stabilire a relatiilor de colaborare între scoli, familii şi comunităţi. Avem în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizatii responsabile pentru educatia formala a copiilor şi adolescentilor. (conform Articolului 4 din Legea învăţământului).
Scolile care duc la bun sfârsit mult mai eficient această responsabilitate se consideră pe ele însele şi elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile şi comunităţile. Cercetările arată ca atunci când şcolile, familiile şi comunităţile lucrează împreună ca parteneri, beneficiari sunt elevii.
Parteneriatele dintre scoli, familii şi comunităţi pot: ajuta profesorii în munca lor; perfectiona abilităţile scolare ale elevilor; îmbunătăţi programele de studiu şi climatul scolar; îmbunătăţi abilităţile educationale ale parintilor; dezvolta abilitatile de lideri ale parintilor; conecta familiile cu membrii scolii şi ai comunitatii; stimula serviciul comunitatii în folosul scolilor; oferi servicii şi suport familiilor; crea un mediu mai sigur în şcoli.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii sa aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă (conform Art. 3 din Legea învăţământului, alineatele 1 şi 2, învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti. El constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.) Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe sa funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esentială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simpla activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În ţările dezvoltate, parteneriatele scoală – familie - comunitate sunt esentiale în procesul de educatie a elevilor şi în succesul lor la şcoală.
Deschiderile oferite de transformările produse în societatea românească de după 1989 în procesul instructiv au permis să se iniţieze o serie de activităţi educaţionale ce depăşesc cu mult graniţele orelor de curs având convingerea că numai printr-o deschidere largă spre cunoaştere ne putem păstra şi conserva valorile, ne putem înţelege mai bine, ne putem numi „oameni ai planetei” şi mai ales ne putem cunoaşte şi ne putem îndeplini visurile şi aspiraţiile (conform Articolului 4 din Legea învăţământului).
Toate aceste convingeri le putem transmite copiilor, oamenilor ajutându-i să înainteze folosindu-ne de experienţa profesională, actul pedagogic, de creativitate şi chiar de îndrăzneală.
Alături de şcoală care asigură maxima comunicare între generaţii, familia şi comunitatea au o deosebită valoare în formarea personalităţii copilului.
Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte lumea din jur printr-un permanent dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după anumite modele, imită diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume despre viaţă.
Lecţiile cu accentuat caracter practic, care obligă la observaţie, la intervenţie personală, dar şi la cooperare plac şi descătuşează energiile mintale şi sufleteşti. Limbile se dezleagă cu uşurinţă şi bucuriile reuşitelor vor fi evidente. Întrebaţi la o oră de activitate educativă: „Ce vreţi să deveniţi?” copiii dau răspunsuri ca: învăţător, primar, preot, doctor, poliţist dar şi domnişoară, mamă etc. Prin prezentarea acestor modele comportamentale, pe cât posibil într-o comunitate se observă îmbunătăţirea rezultatelor şcolare şi o însuşire mai bună a valorilor morale. Una este să le vorbeşti despre cele mai importante funcţii în comunitate (primar, poliţist etc.) şi alta este să vorbească ei însuşi cu oamenii care reprezintă aceste funcţii. La o lecţie de istorie se pot prezenta tot felul de lecturi, citate, ilustraţii etc., despre al doilea război mondial, ei îşi vor însuşi aceste noţiuni care se vor uita în timp şi altceva este ca acesta să fie povestit de un bătrân care a participat la război. Se vede interesul pentru lecţie şi legătura care se realizează prin comunicare între copil şi omul matur marcat de negurile vremii.
Degeaba povestim despre obiceiuri şi tradiţii elevilor dacă nu luăm parte împreună cu ei şi oamenii din comunitatea locală la şezători, clăci, la slujbele de la biserică, nu realizăm împreună cu comunitatea locală un muzeu unde să se păstreze aceste lucruri cate ţin viu trecutul. Vom vedea ce mult se mândresc şi nu vor mai conteni povestind despre ce-au realizat. Îi învăţăm pe copii să nu fure, să nu lovească, să nu mintă, dar e necesar să îi ducem la o secţie de poliţie să concretizeze consecinţele actelor negative. Le spuneţi cum să-şi păstreze sănătatea, dar trebuie să vadă cum arată un spital, ce dureros este să fii bolnav. O să constate nu numai respectarea regulilor de igienă pentru a nu se îmbolnăvi, dar şi dorinţa de a deveni omul care salvează vieţi – doctorul.
Exemple de prezentare a modelelor comportamentale sunt multe, dar, ca dascăl, modelator de suflete trebuie să doreşti să creezi acea comuniune familie, şcoală,comunitate în primul rând fiind sincer cu tine însuţi şi cu ceilalţi în tot ce faci şi ce spui, fiind dispus să înveţi mereu, alergând alături într-o cursă pentru cunoaştere către un ţel. (conform Art. 4 din Legea învăţământului, alineatul 3).
În vederea creării condiţiilor optime pentru dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale este necesar ca şcoala, familia şi comunitatea să preia responsabilitatea diferitelor atribuţii pe parcursul stadiilor de dezvoltare a copiilor. O cooperare bazată pe încredere asigură integrarea lor socială. Rolul părinţilor ca experţi ar trebui recunoscut şi utilizat. Comunitatea poate reprezenta o legătură foarte importantă în acordarea sprijinului între şcoală şi familie. Resursele pot fi utilizate mult mai eficient în cadrul unei cooperări bazate pe încredere. Conform Art. 5 din Legea învăţământului, alineatele 1 şi 2, statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, în beneficiul individului şi al întregii societăţi, toţi cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ.
Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi comunitate, în vederea integrării copiilor cu nevoi speciale sunt: informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la posibilitatea recuperării, educaţiei chiar şi pentru copiii ce au abandonat şcoala; sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a necesităţii implicării în transformarea şcolii într-o şcoală integrativă; schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii cu nevoi speciale; dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei, implicată în procesul de integrare( ex.: poliţia, serviciile sociale, spitale, etc.); implicarea părinţilor copiilor din clasă în vederea reacţionării mai rapide la probleme şi acordarea sprijinului suplimentar copiilor cu nevoi speciale; implicarea comunităţii în sprijinul acordat copiilor cu nevoi speciale; elaborarea programelor şcolare de informare şi pregătire a comunităţii locale pentru educaţia incluzivă, prin aceasta înţelegând adaptarea şcolii la cerinţele speciale ale fiecărui copil, indiferent de problemele acestuia, şi nu a copilului la cerinţele şcolii, găsirea unor strategii didactice adecvate, a unor metode şi tehnici de lucru specifice: planificare, instruire, evaluare.
Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite la Drepturile Copilului, nondiscriminarea pe criteriul incapacităţii alături de alte criterii (social, politic, etnic, etc.) este fundamentală pentru respectarea integrală şi reală a drepturilor copilului. Copiii cu nevoi speciale beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii din România, în plus ei dispun şi de alte câteva drepturi care să-l ajute să aibă o viaţă cât mai împlinită şi decentă. Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoana cu nevoi speciale, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupurile sociale, în comunitatea locală.
Din punct de vedere al integrării sociale a copiilor cu nevoi speciale trebuie avute în vedere câteva aspecte importante: interesul superior al copilului şi dreptul la viaţă şi dezvoltare în familie şi comunitate primează şi pentru copiii cu nevoi speciale; acordarea de şanse egale presupune ca intervenţia şi suportul educativ să fie acordate corespunzător nevoilor copiilor; depistarea precoce şi intervenţia timpurie este un obiectiv prioritar de acţiune pentru egalizarea şanselor, parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităţi, O.N.G.-uri, familie alţi factori din comunitate sunt esenţiale pentru integrarea şcolară.
În Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, ţara noastră îşi asuma garantarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor, aşa cum sunt ele definite în Convenţie şi în conformitate cu principiile şi normele enunţate de aceasta, inclusiv în privinţa copiilor cu nevoi speciale. În strânsă legătură cu expresia „copii cu nevoi speciale” se afla principiul egalizării şanselor care se referă la procesul prin care diversele sisteme ale societăţii şi mediului, ca, de pildă, serviciile, activităţile, informaţiile, documentarea sunt puse la dispoziţia tuturor şi, în particular, a persoanelor cu nevoi speciale.
Egalizarea şanselor trebuie înţeleasă ca drept al persoanelor si copiilor cu nevoi speciale de a rămâne în comunitate şi de a primi sprijinul necesar în cadrul structurilor obişnuite de educaţie, sănătate, a serviciilor sociale şi de încadrare în muncă. Convenţia include un articol specific asupra drepturilor copiilor cu nevoi speciale (art. 23), în care accentul este pus pe participarea activă la comunitate, precum şi pe cea mai deplin posibilă integrare socială ceea ce implică, evident, necesitatea evitării şi a reducerii instituţionalizării copiilor cu nevoi speciale. Se realizează astfel valorizarea socială a copilului cu nevoi speciale, ca fiinţă umană cu drepturi egale, prin integrare şcolară ca forma efectivă de integrare socială. Reuşita integrării şcolare este fundamentală pentru inserţia socială. Performantele intelectuale realizate de copiii instruiţi în scoli speciale sunt aproximativ aceleaşi atinse de copiii cu nevoi speciale care frecventează şcolile obişnuite, în schimb, sub aspectul învăţării sociale, achiziţiile copiilor care învaţă în şcolile obişnuite sunt superioare.
Procesul de colaborare dintre şcoală şi familie, comunitate asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea cunoaşterii sociopsihopedagogică a copilului, şcoala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale si diferenţiate pe care viaţa de elev o prezintă, părinţii pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiţie - colaborarea cu şcoala.
Ce poate face şcoala, profesorul, comunitatea?
 să educe copiii cu cerinţe speciale în şcoli obişnuite, alături de copiii normali;
 să asigure servicii de specialitate (recuperare, terapie educaţională, consiliere şcolară, asistenţă medicală şi socială etc) în şcoala respectivă;
 să acordă sprijinul necesar personalului didactic şi managerilor şcolii în procesul de proiectare şi aplicare a programelor de integrare;
 să permită accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele scolii obişnuite (biblioteca, terenuri de sport etc);
 să încurajeze relaţiile de prietenie şi comunicarea între toţi copiii din clasă/şcoală;
 să educe şi ajute toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;
 să ţină cont de problemele şi opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice în viaţa scolii;
 să asigure programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinţe speciale;
 să accepte schimbări în organizarea şi dezvoltarea activităţilor instructiv -educative din şcoală.
În cadrul comunităţii decid diferite instituţii în legătură cu identificarea, sprijinul şi plasamentul unui copil, supraveghează şi administrează cazul respectiv. Este important ca acestea să aibă un plan care să le solicite cooperarea între ele, contribuind astfel la economisirea timpului, la un grad înalt de eficienţă şi transparenţă prin organizarea parteneriatelor cu instituţiile guvernamentale sau neguvernamentale şi încheierea convenţiilor de cooperare cu şcolile din comunitate. Nu este uşor, o spun din perspectiva unui cadru didactic care a lucrat atât cu elevi cu CES, deficienţă mintală de gradul I şi II, cât şi cu copii aflaţi în plasament şi cu copii rromi. Cel mai uşor e să refuzi, sa spui nu, am observat că mulţi o fac, dar eu nu pot. Sincer, mai mult mă bucură rezultatele pe care le obţin cu aceşti elevi, decât cele obţinute de ceilalţi....fiindcă ştiu cât efort au depus pentru ele, nu le-a fost deloc uşor şi poate va fi singura dată când vor avea astfel de rezultate.
Pe e altă parte, conform Cap. III, art. 131 din Legea învăţământului, activităţile extraşcolare pot avea caracter ecologic şi recreativ. De accea am pus mare accent pe activităţile ecologice. Dezvoltarea armonioasă, fizică şi intelectuală a fiinţei umane este posibilă numai într-un mediu curat, fără poluare, în care natura şi societatea sunt în deplină armonie. Dar problemele ecologice sunt tot mai grave de la o zi la alta, mai prezente şi se extind pe arii tot mai mari. Astfel, în condiţiile epocii contemporane, una dintre problemele de mare actualitate pentru învăţământul românesc este formarea şi educarea elevilor în spiritul responsabilităţii umane, civice, referitoare la protecţia mediului.(Art. 4 din Legea învăţământului)
Educaţia copiilor în dorinţa cunoaşterii şi ocrotirii naturii, a formării unui comportament ecologic se realizează în cadrul organizat al şcolii, începând cu cele mai mici clase. Este un proces ce se realizează într-un timp mai îndelungat şi trebuie să fie preocuparea tuturor cadrelor didactice, indiferent de disciplina predată, deoarece marea majoritate a disciplinelor din programa şcolară au obiective, competenţe şi conţinuturi şi din sfera educaţiei ecologice. Ne dorim în continuare sprijinul comunităţii şi autorităţilor locale în proiect, ne vom strădui să găsim noi surse de realizare a unor fonduri în cazul când nu se acoperă cheltuielile (parteneriate cu societăţi din localitate, sponsori).
Ne-am propus ca proiectul să aibă impact asupra elevilor, şcolii şi comunităţii locale. Ne aşteptăm la o mai bună înţelegere a îndatoririlor elevilor de a proteja mediul precum şi la realizarea de către şcoală de activităţi extraşcolare de anvergură care să mobilizeze toţi elevii. La nivelul comunităţii locale să reducem numărul de elevi care săvârşesc acte antisociale prin distrugerea spaţiilor verzi şi a altor bunuri. Importantă este şi implicarea comunităţii şcolare în activităţi de înfrumuseţare a orizontului local. Să responsabilizăm tineretul asupra necesităţii protejării mediului înconjurător.
Bibliografie: Legea învăţământului
09/24/2010 16:38:18
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one