Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6084"

Principiile ascultării eficiente. Metode de a ne îmbunătăţi si dezvolta abilitatea de a asculta (Oana Gurita)

Principiile ascultării eficiente. Metode de a ne îmbunătăţi
şi dezvolta abilitatea de a asculta

Prof. Oana Guriţă, Şcoala nr 8 Suceava

Ascultarea este una dintre cele mai importante abilităţi care influenţează eficacitatea personală şi calitatea relaţiilor pe care le formăm cu ceilalţi. Ascultăm pentru a obţine informaţii, ascultăm pentru a înţelege, ascultăm din plăcere, ascultăm pentru a învăţa. Devenind un bun ascultător, vor creşte performanţele, abilitatea de a influenţa, convinge şi negocia. Mai mult, conflictele şi neînţelegerile vor putea fi evitate.
Se întîmplă uneori să vorbim cuiva, poate despre un lucru important pentru noi, dar, totodată, să fim convinşi că el nu ne ascultă. La fel, este posibil ca un prieten, o persoană apropiată, un partener etc. să discute cu noi, să se confeseze, avînd însă certitudinea faptului că noi, cei cărora le vorbeşte, nu îl ascultăm, nu suntem atât de deschişi şi nici disponibili. Uneori chiar aşa şi este - nu sîntem disponibili, dar există şi situaţii în care percepţia persoanei ne surprinde, aşa încît ne întrebăm ce anume face ca, deşi avem bune intenţii şi ne străduim pentru el, cel din faţa noastră nu se simte ascultat sau înţelege altceva decât ne-am propus noi să transmitem? Excluzînd posibilitatea ca vorbitorul să nu ştie să se exprime adecvat, tragem concluzia că, probabil, aceste fenomene apar datorită unei alte cauze, a unei inabilităţi de comunicare - dificultatea de a asculta. Componenta esenţială a comunicării faţă în faţă (şi nu numai), ascultarea nu este nicidecum o atitudine de receptivitate pasivă, ci o activitate cu caracter complex, specific şi cu finalitate proprie. Nu este suficient să te concentrezi asupra faptelor, cifrelor sau ideilor. Trebuie mai cu seamă să absorbi ceea ce auzi, să stabileşti legaturi cu propria experienţă şi să transpui datele în informaţii utile la care să se poată recurge ulterior. Iată deci că există o distincţie clară între „a asculta” şi „a auzi” în sensul că „a asculta” presupune a auzi şi a înţelege simultan. Diferenţa poate fi mai bine înţeleasă prin raportare la „efectul cocktail” – conversaţii numeroase, simultane, în acelasi spaţiu, de care suntem conştienţi, dar cărora le atribuim cu dificultate semnificaţii, pentru a le asculta fiind necesar un efort conştient.
Goethe afirma că “nimeni nu ar mai vorbi mult în societate dacă ar şti cât de des i-a înţeles greşit pe alţii”. Aşadar, cum putem comunica fără ca acest lucru să nu sfârşească prin reflecţii de genul: “are ceva cu mine”, “nu mă înţelege niciodată”, “nu se poate discuta nimic cu un asemenea om”, “cum să transmit ceea ce mă deranjează fără să-l rănesc pe celălat”? Să ne amintim de ceea ce spunea Montaigne: “cuvântul este pe jumătate al celui care vorbeşte, pe jumătate al celui care ascultă”. Prin urmare succesul unei comunicări depinde în egală măsură de calităţile de exprimare ale vorbitorului şi de capacitatea receptorului de a asculta activ.
De foarte multe ori, la întrebarea cum arată un comunicator eficient se răspunde prin a scoate în evidenţă că acesta trebuie să vorbească pe limba auditoriului.Însă, puţini sunt aceia care remarcă rolul foarte important pe care ascultarea îl are în comunicare. Acest lucru se întâmplă pentru că, pentru a comunica ceva trebuie să ai cui să faci acest lucru, adică să ai pe cineva care să te asculte. Adevărata ascultare implică să te încarci aşadar cu ceea ce comunică celălalt. Dar, deşi omul este înzestrat de la natură cu doi ochi şi două urechi, acest fapt predispunându-ne în mod normal spre activitatea de ascultare, fiecare dintre noi ştim că este mult mai uşor să vorbeşti decât să asculţi. Asistăm de multe ori la un dialog al surzilor în care fiecare vorbeşte şi fiecare mimează că îl ascultă pe celălalt.
După Ross putem urmări procesul de ascultare pe inervalul a patru paşi: Senzaţia,Interpretarea, Înţelegerea şi Răspunsul.
1. Senzaţia este rezultatul mai multor analizatori (vizual, auditiv, etc).
Barierele care acţionează la nivelul acestei prime trepte sunt: zgomote, oboseală, defecte de recepţie sau transmisie, etc.î
2. Interpretarea presupune atribuirea unui înţeles la ceea ce am ascultat.
Barierele:
• Considerarea temei ca fiind banală sau superficială;
• Criticarea persoanei care transmite mesajul;
• Stereotipurile şi prejudecăţile
• O prematură reflecţie a celor auzite;
• Căutarea altor evenimente care captează atenţia;
• Când ascultătorii „dorm cu ochii deschişi”.
3. Înţelegerea presupune, pe lângă interpretare, şi o evaluare critică a ceea ce s-a ascultat.
Ralph Nichols a descris câţiva factori care influenţează înţelegerea:
• Inteligenţa
• Vocabularul receptorului, abilitatea de a structura şi generaliza un mesaj
• Capacitatea de a surprinde ideile principale
• Interes real pentru subiect
• Eficienţa vorbitorului
• Experienţa în a asculta materii dificile
• Admiraţia pentru vorbitor
• Oboseala fizică şi psihică a receptorului
• Cunoaşterea tehnicilor care îmbunătăţesc concentrarea
4. Răspunsul stabileşte rezultatul procesului de ascultare în funcţie de scopul acesteia.
Se pot caracteriza mai multe tipuri de ascultare:
1. Ascultăm ca să înţelegem.
2. Ascultăm pentru a reţine informaţii.
3. Ascultăm pentru a analiza şi evalua conţinutul.
4. Ascultăm pentru a dezvolta relaţii (ascultarea empatică).
5. Ascultăm pentru a ne face o imagine despre emiţător.
6. Ascultăm pentru divertisment.
Pentru ca procesul de ascultare să fie eficient M. Burley-Allen recomandă adoptarea următoarelor principii:
1. Să evităm să fim critici şi să judecăm – judecata critică blochează vobitorul, creşte nivelul emoţional. E bine să adopţi o atitudine înţelegătoare: să nu interpretezi, să nu judeci, să nu acuzi, să nu critici, să nu devalorizezi, să nu denigrezi, să nu insulţi.
2. Să ne străduim să percepem mesajul fundamental al spuselor interlocurorului în mod empatic, necritic.
Empatia este arta de a te pune în locul interlocutorului, ascultându-l atent pentru a-i putea întelege mai bine punctul de vedere, motivatia, interesul, pentru a vedea lumea prin prisma lui. Este vorba de a izola ceea ce exprimă interlocutorul de ceea ce am putea simţi atunci când îl ascultăm (simpatie sau antipatie), dar totodată de a nu anula total sentimentele proprii (apatie). Iată câteva întrebări pe care ni le putem pune pentru a deveni empatici faţă de interlocutor: „ce încearcă să-mi spună?”, „ce înseamnă acest lucru pentru el?”, „cum vede el problema?”, „care sunt sentimentele lui şi ce emoţii simte?”. Acest tip de ascultare contribuie la crearea unei atmosferede încredere şi înţelegere reciprocă.
3. Este foarte important momentul ales pentru punerea întrebărilor
Trebuie să aşteptăm ca nivelul emoţional să scadă deoarece obiectivitatea în gândirea logică şi analitică este afectată de emoţii.
4. Să nu încercăm să rezolvăm problemele în locul vorbitorului sau să gândim în locul lui
O persoană se dezvoltă personal şi profesional doar prin efort propriu. După părerea lui M. Burley-Allen oamenii au mai mare încredere în forţele proprii atunci când îşi pot rezolva singuri problemele. Este indicat să oferim soluţii, sfaturi doar dacă acestea ne sunt cerute. Nimeni nu doreşte reţete ale succesului, dat fiind faptul că fiecare om este unic, iar situaţiile în care se găseşte sunt personalizate.
Tot M. Burley-Allen propune, în cartea sa “Arta de a asculta ce spun cei din jurul tău şi succesul în viaţă”, alte versiuni de îmbunătăţire şi dezvoltare a abilităţii de a asculta:
1. Să căutăm ceva care să ne poată folosi; să găsim domenii de interes comun
Chiar şi în conversaţiile care nu ne interesează putem găsi ceva care să ne placă. Totul e să avem o atitudine pozitivă faţă de subiect/temă.
2. Să luăm iniţiativa
Să încercăm să fim activi în conversaţie, să ne focalizăm asupra ideilor puse în discuţie, să stimulăm vorbitorul prin feed-back-ul pe care i-l oferim (atenţie, interes, “Oh, înţeleg!”, “Mmm, interesant!”
3. Să ne exersăm ascultarea
Practica frecvetă ne ajută să ne concentrăm mai uşor cu economie de energie.
4. Să ne concentrăm atenţia asupra ideilor
Se recomandă separarea ideilor de exemple, datelor de principii şi a probelor de opiniile personale. Este bine să urmărim ideile generale.
5. Să luăm notiţe sugestive
Dacă notăm pe scurt ceea ce am auzit ne îmbunătăţim abiliatatea de a asculta şi de a memora.
6. Să rezistăm elementelor care ne distarg atenţia din exterior
Este bine să ne aşezăm într-un loc cât mai aproape de vorbitor, din care să vedem bine şi să nu fim sustraşi de elemente perturbatoare.
7. Să ne abţinem să contrazicem; să ne ferim de punctele sensibile ( să nu ne lăsăm afectaţi de cuvintele cu încărcătură emoţională)
8. Să dăm dovadă de flexibilitate mentală; să punem întrebări pentru a înţelege mai bine
O minte deschisă, întrebări clarificatoare, dar lipsite de intenţie critică, ferirea de concluzii pripite favorizează ascultarea.
9. Să ne exploatăm viteza de gândire; să rezumăm
E util să ne concentrăm, să încercăm să rezumăm în minte ceea ce ni se transmite, să trecem prin filtrul propriu al gândirii cele auzite.
10. Să exersăm în mod regulat
11. Să analizăm ceea ce s-a transmis nonverbal (să încercăm să nu ne lăsăm impresionaţi de aparenţe, să încercrcăm să sesizăm profunzimile, sensurile ascunse)

Alte sfaturi pentru o bună ascultare:
• Să-l privim pe vorbitor
Sa asculţi înseamnă să priveşti: nu există ascultare activa fără contact vizual.
Privirea deschide canalele de comunicare; prin privire recunoaşteţi prezenţa celuilalt, manifestaţi dorinţa de comunicare, interes, respect. Prin privire vă faceţi cunoscută starea de spirit, iar interlocutorul va putea citi o anume „expectativa pozitivă”, adica acea atitudine care denota o atenţie binevoitoare acordată celuilalt şi faptul că ne asteptăm să primim de la interlocutor mesaje importante.
• Să nu întrerupem
Întreruperea fluxului ideilor ne dă o stare de disconfort, de iritare, ne duce cu gândul la faptul că interlocutorul nu pune preţ pe ceea ce transmitem, că vrea să arate că ştie şi el ceea ce vrem să spunem noi sau pur şi simplu îi place să se audă doar pe el.
• Să ne concentrăm doar pe înţelegere
Cu cât vom fi mai apţi să înţelegem ceea ce ni se spune, cu atât vom fi mai buni ascultători.
• Să determinăm nevoia momentului
• Să ne controlăm emoţiile

Roluri sau funcţii ale ascultării
• Rol de facilitare a descărcării emoţionale a partenerului
Sînt binecunoscute situaţiile în care ne simţim plini, tensionaţi şi avem dorinţa de a ne împărtăşi cuiva. Odată realizat acest lucru, starea de tensiune diminuează, ne simţim liniştiţi şi împăcaţi. Acest aspect apare şi mai evident în situaţiile de spovedanie a credinciosului în faţa preotului.
• Rolul de instrument al stabilirii, construirii şi perpetuării relaţiilor de comunicare
Este imposibilă o relaţie de comunicare directă fără a ne asculta partenerul şi fără a fi ascultaţi de acesta. Disponibilitatea pentru ascultare, împreună cu exprimarea, constituie condiţiile esenţiale ale oricărei relaţii autentice, de dialog, parteneriat, prietenie, de cuplu sau de familie.
• Rolul de facilitare a exprimării de sine a partenerului
Este bine pentru ambii interlocutori ca ei să se cunoască reciproc. Iar cunoaşterea necesităţilor, dorinţelor şi sentimentelor interlocutorului vă va ajuta să stabiliţi un contact mutual eficient.
• Rol în intercunoaştere şi învăţare
Ascultând putem pe de o parte să cunoaştem persoana, să aflăm informaţii despre ea, despre alţii sau despre realitate iar pe de altă parte putem să învăţăm, să beneficiem de cunoştinţele şi experienţele celorlalţi.
• Contribuie la stabilirea şi desfăşurarea relaţiilor sociale, a formării şi menţinerii grupurilor
Toate aceste roluri derivă din caracterul ascultării ca şi componentă de bază a comunicării, iar realizarea lor depinde de gradul în care persoanele implicate dispun de un anumit exerciţiu şi de unele trăsături şi resurse, care le fac să fie buni sau răi ascultători. Care ar fi, aşadar, la nivel personal, calităţile unui bun ascultător?
• Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relaţii, şi de a asculta.
• Receptivitatea, în sens de manifestare a intersului faţă de celălalt de dorinţă de a primi mesajele sale.
• Empatia. Capacitatea de înţelegere şi rezonanţa emoţională cu partenerul.
• Acceptarea partenerului, o poziţie pozitivă lipsită de ironie sai agresivitate.
• Răbdarea, capacitatea de a aştepta ca persoana să se deschidă, să vorbească, care este asociată cu o bună toleranţă la frustrare.
• Implicarea şi prezenţa în relaţie, nu doar fizică ci mai ales mentala şi emoţională.
• Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel încât acesta să poată şti că este ascultat cu interes şi că celălalt înţelege ceea ce spune. Aceste feedback-uri includ elemente verbale, precum şi elemente de mimică şi pantomimică şi se referă mai ales la adecvarea acestora la situaţie şi persoană.
Voi încheia cu un citat din Carl Rogers, cel care a utilizat pentru prima data termenul de ascultare activă: „Când am fost ascultat şi înţeles, am devenit capabil să privesc cu alţi ochi lumea mea interioară şi să pot merge mai departe. Este surprinzător să constaţi că sentimente care erau de-a dreptul înspăimântatoare devin suportabile de îndata ce ne ascultă cineva. Este stupefiant să vezi că probleme care păreau imposibil de rezolvat îsi găsesc soluţia atunci când cineva ne înţelege”.
Să ştii să asculţi este o competenţă pe cât de rară, pe atât de preţioasă !
Bibliografie:
1. Abric, Jean-Claude, 2002, „Psihologia comunicării”, Editura Polirom, Iaşi
2. Albu, Gabriel, 2008, „Comunicarea interpersonală”, Ed. Institutul European, Iaşi
3. Baban, A. , 2003 „Consiliere educaţională, ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj Napoca
4. Chiru, I., 2003, “Comunicarea interpersonală”, Ed Tritonic;
5. Iacob, L., 1998, „Comunicarea didactică”, în Cucoş, C., coord., ”Psihopedagogie”, Ed. Polirom , Iaşi
6. Pânişoară, Ion Ovidiu, 2006, Comunicarea eficientă – ediţia a III-a. Editura Polirom, Iaşi
7. Vasile, Dragoş, 2000, „Tehnici de negociere şi comunicare”, Editura Expert, Bucureşti
03/25/2010 20:31:27
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one