Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

Numarul VI/2010

Psihologii teatrale…

Daniel Maftei

Uneori e bine să nu te ascunzi de tine, ci să te ascunzi de alţii – să priveşti lucrurile din faţă aşa cum îţi sunt oferite de oameni şi de întâmplări. Iar dacă ele par a fi prea dure pentru propria-ţi putere, joacă pentru câteva momente rolul unui actor cu multă experienţă, care vine în faţa lumii cu imaginea sa liniştită, aparent lipsită de emoţii, temeri sau de tulburări personale! Joacă rolul unui actor patriarhal, care, atunci când un huligan nesimţit îi strigă vorbe dure din sală îmbracă haina nepăsării şi îşi găseşte în resursele interioare, concentrarea rolului său pe care ajunge să îl spună mecanic, pe nerăsuflate – atunci totul pare a veni de la sine, deşi fiinţa vibrează intens la orice pulsaţie negativă care ar putea dărâma echilibrul unui rol memorabil.

Pune-ţi masca nepăsării măcar până în culise. Cu ea poţi defila mândru în faţa spectatorilor tăi, a lumii tale înconjurătoare, care în loc să te sprijine ar arunca cu noroi dacă zâmbetul durerilor nu ţi-ar împodobi chipul atât de perfect îmbrăcat în haina falsei nepăsări ce îţi încununează torturile interioare. Dar acum, în faţa lumii, chipul tău arată atât de magistral încât niciun contur al propriei dărâmări interioare nu poate fi citit în niciun colţ al rotunjimii ei desăvârşite! (…) Ce mai contează că te doare? Crezi tu oare că dacă măcar pentru o clipă te-ai opri din propria mascaradă, s-ar apleca cineva asupra neputinţelor tale? (…) Priveşte lucrurile în faţă şi intueşte mişcările potrivite pentru lume! Înşeală lumea cu chipul tău şi dă-l tribut acesteia ca o dovadă a nepăsării faţă de josniciile ei!

Chiar şi lucrurile neplăcute pot fi privite frontal până în culisele existenţei. Rănile se ling în singurătate şi nicidecum în insuficienţa scenei care le transformă în banalităţi istorice, insignifiante, şi nicidecum în drame personale sfâşietoare. Singurătatea suferinţei e un sfetnic bun, e cea care poartă dialogul sincer şi onest cu eşecurile şi găseşte mereu soluţii. (…) Sub pretextul compasiunii sau chiar al prieteniei vor veni mulţi să te întrebe despre zguduirile individuale, dar puţini se vor îngrijora cu adevărat de hohotele tale de râs isteric, care nu prevestesc mai nimic bun, dar care ascund în sine chinuri nespuse. (…) Cortina cade în mod repetat, te regăseşti, iar atunci când aceasta se ridică din nou, lumea curioasă se întreabă poate pentru a mia oară cum de atât de multe zâmbete se regăsesc în tine! Culmea! Tocmai în tine…
Sindromul “now”

Daniel Maftei

De cele mai multe ori pasiunile vin şi trec. Puţine sunt cele ce se concretizează în constante ale vieţii, dar acestea trasează axele de coordonate ale existenţei în ansamblul ei şi implică un entuziasm de zi cu zi ce duce viaţa dincolo de limitele unei banalităţi existenţiale – însă nu este suficient. Toate celelalte pasiuni temporale transformă momentele seci în rafale de însufleţire şi bucurie, aducând din adâncul uniformităţii patosul şi exaltarea. Pasiunile trecătoare trebuie alimentate. Ele desăvârşesc omul prin plusul de cognitivitate şi cultură socială pe care îl aduc o dată cu ele, mai ales când acestea înalţă omul până dincolo de condiţia sa actuală.

Însă, foarte des, unele stavile, piedici diverse stau în faţa îndeplinirii unui astfel de “vis al momentului” care înflăcărează sufletul, inima şi mintea. Te-ai putea întreba care ar fi rostul unei pasiuni, fie ea şi nobilă, conştientă şi asumată dacă atât de multe obstacole îi stau în cale în a o îndeplini; lumea se pare că nu te ajută prea mult pentru că fiecare individ pare a trăi aceeaşi dezamăgire ca şi tine. (…) Sindromul momentului macină fiinţa. El capătă forma acelei nelinişti care spune că propria nevoie sau dorinţă trebuie îndeplinită “acum” pentru că sufletul îi alimentează existenţa. Din atât de multe lucruri pe care ni le dorim unele par mai imperios necesare decât altele pentru a urca pe scara phanteonului propriei mulţumiri de sine şi de a desăvârşi “eu-ul” atât de însetat şi avid de pasiune şi cunoaştere. Astfel de lucruri trebuie făcute “acum” pentru a fi trăite la adevărata lor intensitate. O dată cu trecerea timpului îşi pierd din elanul lor existenţial şi induc nonsensul. (…) Te găseşti însă dezamăgit. Alţii îţi fură propriile pasiuni pentru că ei nu întâmpină niciun fel de piedică. Se pare că norocul le-a surâs mai mult decât o face pentru tine; iar pasiunea ta devine kitsch în mâinile lor. Ei o fac într-un mod automat, inconştient, ca pe o datorie, şi nicidecum ca pe un vis înflăcărat cu atât de multă împătimire – şi iar gândeşti la nedreptatea vieţii care îţi joacă feste atât de des!

Cu toate acestea un efort dus până aproape de extrem face din om un buzdugan ucigător care nu mai ţine seamă de ceea ce prinde în colţii lui de oţel; o supraexaltare a însăşi existenţei într-un imbold de furie constructivă duce visul aproape de deznodământul său şi îl transformă în realitate. Clipa trăită este într-atât de autoînălţătoare încât poţi crede că orice alt vis se poate îndeplini aievea după aceleaşi reguli. (…) Sindromul “now” nu este decât o exaltare a propriilor eforturi şi posibilităţi de a duce la îndeplinire o pasiune fără ca aceasta să se transforme în patimă distructivă; reprezintă gândul tău ascuns şi truda de a te vedea împlinit fără a ţine seama de trecut sau de viitor ca amânare a prezentului. (…) Şi merită! Acum TU eşti cerul. Tot ceea ce se întâmplă sub tine, de la oameni până la evenimente, nu te pot atinge… dacă nu ar fi o clipă trecătoare…
EDUCAŢIE PRIN GÂNDIRE CRITICĂ

inst. Negură Ancuţa Ionela
Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei


Omul este într-o permanentă mişcare şi căutare de modalităţi de eficientizare a acţiunilor sale. De la vârtste foarte fragede copiii sunt supuşi unui asalt mare de informaţii, însă el nu trebuie să devină o bibliotecă ambulantă care să nu ştie cum să folosească ceea ce a asimilitat. Şcoala modernă se apropie cât mai mult de viaţă, asigurând prin finalităţile ei pregătirea pe măsura nevoilor şi aşteptărilor unei societăţi în continuă schimbare, o societate dinamică. Şcoala schimbării nu mai poate avea ca scop doar înzestrarea elevilor cu un cumul de informaţii.Elevul trebuie să aibă capacitatea de a selecta informaţia, de a decide ce este important şi util în diverse conjuncturi, să plaseze în aceste contexte idei şi soluţii noi, dezvoltate pe baza informaţiilor disponibile, să formuleze păreri proprii.Astfel obiectivele moderne ale învăţării nu mai cad pe stocare de informaţii ci pe modul de operare, utilizare, aplicare a ceea ce ştie. Astfel copilul învaţă să acţioneze. Pentru a-l putea învăţa pe copil acţiuni şi moduri de operare trebuie să-l învăţăm operaţii, să-i dezvoltăm gândirea. Metodele care vin în sprijinul cadrelor didactice pentru a realiza acest deziderat sunt metodele gândirii critice, metode şi tehnici activ – participative. Gândirea critică este o modaliatate superioară de manifestare a gândirii, care sintetizează şi integrează proceduri ale celorlalte moduri de gândire. Prin dezvoltarea gândirii critice copilul învaţă să emită judecăţi, să aibă simţul răspunderii, să emită idei proprii - să devină oameni.
Formarea capacităţii / abilităţii de a gândi creativ şi constructiv, eficient şi critic presupune realizarea de către elevi a progresului în mai multe planuri prin trecerea:
 de la reacţii personale la idei susţinute în public cu argumente convingătoare;
 de la respectul faţă de ideile altora la dobândirea încrederii în sine, în propriile idei bazate pe argumente;
 de la intuitiv la logic;
 de la o perspectivă, la mai multe perspective în abordarea unei probleme.
După funcţia didactică metodele şi tehnicile se clasifică astfel:
 Metode de predare – învăţare interactivă în grup:
• metoda învăţării reciproce care constă în: rezumarea a ceea ce s-a citit, punerea unor serii de întrebări despre ce s-a citit, clarificarea / discutarea şi explicarea termenilor necunoscuţi şi prezicerea
• mozaicul;
• citirea cuprinzătoare;
• casacada;
• metoda turnirurilor între echipe;
• metoda schimbării perechii;
• medoda piramidei;
• învăţarea dramatizată.
 Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:
• harta cognitivă;
• matricele;
• lanţurile cognitive;
• scheletul de peşte;
• diagarma cauzelor şi a efectului;
• pânza de păianjen;
• tehnica florii de nufăr;
• metoda R.A.I
• cartonaşele luminoase.
 Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:
• brainstorming;
• explozia stelară;
• metoda pălăriilor gânditoare;
• caruselul;
• multi – voting;
• masa rotundă ;
• interviul de grup
• studiul de caz ;
• incidentul critic;
• Phillips 9/9
• tehnica 6/3/5
• controversa creativă
• tehnica acvariului;
• tehnica focus-grup;
• patru colţuri;
• metoda Frisco;
• sinectica;
• buzz –groups
• metoda Delphi:
 Metode de cerecetare în grup:
• Tema sau proiectul de cercetare în grup;
• Experimetul pe echipe;
• Portofoliul de grup
Reuşita lecţiilor în care sunt folosite aceste metode depinde foarte mult de modul lor de îmbinare precum şi de modul în care se adaptează elevii lucrului în echipă. La început, celui care devine liderul grupului de lucru îi revin majoritatea sarcinilor de lucru, participarea celorlalţi fiind mai scăzută. După aplicarea lor la cât mai multe discipline, în contexte cât mai variate îi stimulează pe elevi să participe toţi în realizarea sarcinilor de grup. Am integrat câteva metode ale gândirii critice într-o lecţie în care am utilizat şi soft-ul educaţional. Elevii au fost toţi implicaţi activ în activitate iar sarcinile le-au rezolvat fiecare în ritmul propriu iar munca în echipă le-a dat satisfacţia de a fi toţi învingători şi puternici. Am aplicat în cadrul lecţiei „Prâslea cel voinic şi merele de aur” următoarele metode specifice gândirii critice: dezvăluirea progresivă (prin tabloul predicţiilor, harta povestiririi, cadranele. Combinaţia dintre lucrul la calculator şi lucrul pe echipe sau în perechi i-a făcut pe elevi să realizeze foarte uşor mai mult decât o lectură simplă a textului sau să se rezume numai la lectura monotonă însoţită de povestirea cu ajutorul întrebărilora textului. Ei au descoperit cauzele anumitor evenimente din text, au realizat independent o hartă a povestirii, întipărindu-şi cu uşurinţă momentele lecturii, au explicat cuvinte sau expresii cu ajutorul reprezentărilor vizuale şi a expresiilor cunoscute, au creat, au dezvoltat, s-au educat în spiritul adaptării la diferiet situaţii de viaţă. Elevii au reuşit să prelucreze singuri informaţia.
Prin intermediul metodelor gândiririi critice elevii se transformă din simpli asimilitori de informaţie în prelucrători ai ei, învaţă să aplice în viaţa de zi de zi deprinderile asimilitate. În continuare anexez proiectul lecţiei în care am aplicat metode apecifice gândirii critice.











PROIECT DIDACTIC
DATA:
PROPUNĂTOR: inst. Negură Ancuţa Ionela
CLASA:a III-a
ARIA CURRICULARĂ:Limbă şi comunicare
DISCIPLINA:Literatură pentru copii
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE:Traista cu poveşti
SUBIECTUL : « Prâslea cel voinic şi merele de aur » de Petre Ispirescu
TIPUL LECŢIEI :transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe
OBIECTIVUL FUNDAMENTAL : însuşirea de noi cunoştinţe şi tehnici de muncă intelectuală prin studierea textului « Prâslea cel voinic şi merele de aur »
OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
O.1.să urmărească cu atenţie materialul prezentat pe calculator;
O.2.să citească corect şi fluent, respectând semnele de punctuaţie ;
O.3.să completeze tabloul predicţiilor;
O.4.să completeze harta poveştii ;
O.5.să realizeze cadranul “Prâslea cel voinic şi merele de aur”
O.6.să realizeze scheletul de recenzie
O.7. să răspundă corect la întrebări
TEXT SUPORT: « Prâslea cel voinic şi merele de aur » de Petre Ispirescu
METODE , PROCEDEE ŞI DIDACTICE : conversaţia de fixare, explicaţia, cadranul, brainstorming-ul, povestirea, scheletul de recenzie,harta povestirii, exerciţiul, turul galeriei,lectura independentă, dezvăluirea progresivă
FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual
RESURSE:
 de timp : 45 min. ;
 de spaţiu : cabinetul de infoematică;
 materiale : soft educaţional cu povestea « Prâslea cel voinic şi merele de aur »
 informaţionale :
M.E.C., Curriculum pentru clasele primare, Bucureşti, 2005 ;


Etape şi strategii didactice Obiective operaţionale Conţinutul lecţiei Metode şi procedee didactice Evaluare
Moment organizatoric
 Crearea unui climat psiho-pedagogic favorabil desfăşurării lecţiei;
 Pregătirea şi distribuirea materialelor necesare lecţiei;
Captarea atenţiei
-conversaţia  Realizarea unui brainstorming pornind de la cuvântul « măr » Brainstorming Individual
Anunţarea subiectului şi a obiectivelor operaţionale

O.1  Astăzi la ora de Literatură pentru copii vom studia o poveste despre nişte mere şi despre un voinic, « Prâslea cel voinic şi merele de aur » de Petre Ispirescu, utilizând computerul.
 Se notează titlul lecţiei pe tablă şi în caiete ; Explicaţia frontal
Organizarea situaţiilor de tranmitere şi însuşire a informaţiilor
O.1
O.2




O.7  Pe computer elevii descoperă primul fragment al poveştii
 În grupe de câte 4 le solicit să completeze tabloul predicţiilor:anexa 1
 După completarea predicţiilor pentru primul fragment le cer să completeze puzzel-ul cu piesa lipsă.
 La fel procedează la fiecare fragment în parte.
 Tot pe calculator , elevii răspund la cele 10 întrebări legate de conţinutul poveştii.
 În perechi de câte doi realizează harta poveştii (anexa2)
 “Lectura în perechi”elevii citesc individual, apoi în perechi, explică cuvinte noi, formulează propoziţii cu acestea. Lectura independentă
Dezvăluirea progresivă


Exerciţiul

Harta povestirii Observarea sistematică
Individuală
Se apreciază corectitudinea şi expresivitatea citirii şi originalitatea răspunsurilor








Obţinerea performanţei
O.5  Se va realiza cadranul cu titlul: “Prâslea cel voinic şi merele de aur” (anexa3) pe grupe


Cadranele Pe grupe


Asigurarea feed-back-ului
O.6  Se foloseşte scheletul de recenzie, individual, elevii sintetizează conţinutul , răspunzând unor cerinţe:
1.Scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text;
2. Într-o expresie, spune ce contine textul;
3. Într-un cuvânt, spune ce conţine textul;
4.Ce culoare asociezi cu conţinutul şi de ce ?
5.Notează cel mai important aspect, idee din text.
 Pentru cei care termină mai repede vor colora imaginile disponibile pentru acest text. Scheletul de recenzie Individual
Asigurarea retenţiei şi transferului  Elevii fac turul galeriei pentru a vedea lucrările realizate
 Tema pentru acasă: Să realizeze o compunere având ca temă : Aventurile mărului de aur
 Aprecierile vor fi făcute tinând cont de următoarele criterii :
-implicarea în lecţie ;
-formularea răspunsurilor ;
-gradul de creativitate ;
-complexitatea răspunsurilor ;
-acurateţea scrisului şi cititului. Turul galeriei



Conversaţia de fixare Frontală
Aprecieri şi observaţii referitoare la participarea elevilor la lecţie
















ANEXA 1

Tabelul predicţiilor
Ce credeţi că se va întâmpla? De ce credeţi asta? Ce s-a întâmplat de fapt ?
După citirea titlului
După parcurgerea primului pasaj
După parcurgerea celui de-al doilea pasaj
Înainte de a citi până la sfârşit



































Anexa2
HARTA POVESTIRII




































ANEXA 3







Scrieţi ideile principale:

………….............……………;
………….............……………;
………….............……………;
………….............……………;
………….............……………;
………….............……………;
………….............……………;
………….............…………… Găsiţi în text 5 substantive, 5 adjective, 5 pronume, 5 numerale: ………….............……………
………….............……………
………….............……………
………….............……………
………….............……………
………….............……………
………….............……………
………….............……………

Daţi un alt titlul poveştii
………….............……………..
………….............…………......
…………………………….…..
………….............…………..…
………….............……….….....
………………………………...
………….............……..………
………….............….……….....
………………………………...
…………................……………
…..…………………..…………
……..…………………………..
Desenează cel mai important moment al povestirii


Cadranul






























REZUMAT

EDUCAŢIE PRIN GÂNDIRE CRITICĂ
inst. Negură Ancuţa Ionela
Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei


Omul este într-o permanentă mişcare şi căutare de modalităţi de eficientizare a acţiunilor sale. De foarte mici copiii sunt supuşi unui asalt mare de informaţii, însă el nu trebuie să devină o bibliotecă ambulantă care să nu ştie cum să folosească ceea ce a asimilitat. Şcoala modernă se apropie cât mai mult de viaţă, asigurând prin finalitatile ei pregătirea pe măsura nevoilor şi aşteptărilor unei societăţi în continuă schimbare, o societate dinamică. Şcoala schimbării nu mai poate avea ca scop doar înzestrarea elevilor cu un cumul de informaţii.Elevul trebuie să aibă capacitatea de a selecta informaţia, de a decide ce este important şi util în diverse conjuncturi, să plaseze în aceste contexte idei şi soluţii noi, dezvoltate pe baza informaţiilor disponibile, să formuleze păreri proprii.Astfel obiectivele moderne ale învăţării nu mai cad pe stocare de informaţii ci pe modul de operare, utilizare, aplicare a ceea ce ştie. Astfel copilul învaţă să acţioneze. Pentru a-l putea învăţa pe copil acţiuni şi moduri de operare trebuie să-l învăţăm operaţii, să-i dezvoltăm gândirea. Metodele care vin în sprijinul cadrelor didactice pentru a realiza acest deziderat sunt metodele gândirii critice, metode şi tehnici activ – participative. Gândirea critică este o modaliatate superioară de manifestare a gândirii, care sintetizează şi integrează proceduri ale celorlalte moduri de gândire. Prin dezvoltarea gândirii critice copilul învaţă să emită judecăţi, să aibă simţul răspunderii, să emită idei proprii - să devină oameni.
Formarea capacităţii / abilităţii de a gândi creativ şi constructiv, eficient şi critic presupune realizarea de către elevi a progresului în mai multe planuri prin trecerea:
 de la reacţii personale la idei susţinute în public cu argumente convingătoare;
 de la respectul faţă de ideile altora la dobândirea încrederii în sine, în propriile idei bazate pe argumente;
 de la intuitiv la logic;
 de la o perspectivă, la mai multe perspective în abordarea unei probleme.
Reuşita lecţiilor în care sunt folosite aceste metode depinde foarte mult de modul lor de îmbinare precum şi de modul în care se adaptează elevii lucrului în echipă. La început, celui care devine liderul grupului de lucru îi revin majoritatea sarcinilor de lucru, participarea celorlalţi fiind mai scăzută. După aplicarea lor la cât mai multe discipline, în contexte cât mai variate îi stimulează pe elevi să participe toţi în realizarea sarcinilor de grup.
Am integrat câteva metode ale gândirii critice într-o lecţie în care am utilizat şi soft-ul educaţional. Elevii au fost toţi implicaţi activ în activitate iar sarcinile le-au rezolvat fiecare în ritmul propriu iar munca în echipă le-a dat satisfacţia de a fi toţi învingători şi puternici. Am aplicat în cadrul lecţiei „Prâslea cel voinic şi merele de aur” următoarele metode specifice gândirii critice: dezvăluirea progresivă (prin tabloul predicţiilor, harta povestiririi, cadranele. Combinaţia dintre lucrul la calculator şi lucrul pe echipe sau în perechi i-a făcut pe elevi să realizeze foarte uşor mai mult decât o lectură simplă a textului sau să se rezume numai la lectura monotonă însoţită de povestirea cu ajutorul întrebărilora textului. Ei au descoperit cauzele anumitor evenimente din text, au realizat independent o hartă a povestirii, întipărindu-şi cu uşurinţă momentele lecturii, au explicat cuvinte sau expresii cu ajutorul reprezentărilor vizuale şi a expresiilor cunoscute, au creat, au dezvoltat, s-au educat în spiritul adaptării la diferiet situaţii de viaţă. Elevii au reuşit să prelucreze singuri informaţia.
Prin intermediul metodelor gândiririi critice elevii se transformă din simpli asimilitaori de informaţie în prelucrători ai ei, învaţă să aplice în viaţa de zi de zi deprinderile asimilitate.
Tradiţii de iarnă în Vatra Moldoviţei

Inst.Negură Ancuţa Ionela
Şcoala cu clasele I-VIII Vatra Moldoviţei

Cea mai frumoasă perioadă din an este cea din preajma sărbătorilor de iarnă. În această perioadă se practică diverse obiceiuri, ce sunt strâns legate de sărbătorile din calendarul creştin. Astfel, începând cu 24 decembrie şi până pe 6 ianuarie se desfăşoară diverse obiceiuri: colindă, urat, jocul caprei, jocul ursului, semănat. Aceste obiceiuri sunt purtătoare de semnificaţii străvechi.oamenii, copiii nu le practică pentru a se distra, a se petrece ci pentru că au convingerea ca respectind si ducând mai departe obiceiurile străbunilor, oamenii vor avea parte, în anul care vine, de holde imbelsugate şi livezi rodnice, de sănătate şi putere. Colindele cinstesc Naşterea Mântuitorului.Banda, formată din capră, doctor, urşi, ţigan, negustor, bumbieri umblă din ajun de Anul nou până dimineaţa când Anul Nou îşi intră în drepturi.Gospodarii care sunt colindaţi,uraţi, semănaţi îşi plătesc
colidătorii cu nuci şi mere.
Acţiunea benzii este pregătită în timpul postului Crăciunului.Atunci se pregătesc costumele şi se repretă strigăturile şi cântecele de la urs, capră, bumbieri. Cei care merg cu banda în primul rând îşi ură gazdele. Urătura cea mai des auzită este cea a lui „Bădica Traian”:

Aho, aho copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
Pe-un cal învăţat

Cu numele de Graur
Cu şeaua de aur
Cu frâu de mătase
Cât viţa de groasă

Şi în scări s-a ridicat
Ca s-aleagă un loc curat
De arat
Şi semănat.
Mânaţi măi flăcăi: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat
Brazdă neagră arăsturnat
Şi prin braude-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Să dea Domnu să răsară

Şi când lucrul a sfărşit
Iată, mare s-a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt

Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a-ncolţit
La lună , la săptămână
Îşi umplu cu aur mâna

Şi se duse ca să vadă
De i-a dat pământu roadă
Si de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit
Mânaţi măi flăcăi: hăi, hăi!

Traian iute s-a întors
Şi din grajd pe loc a scos
Un cal mai năzdrăvan
Negru ca corbul
Iute ca focul

El voios a-ncălecat
La humor el a plecat
Şi oţel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerătorii tari
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.

Şi-a strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rândul la pâine
Şi pe câmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.
Mânaţi măi flăcăi. Hăi, hăi1

Cum dat Dumnezeu an
Holde mândre lui Traian
Astfel să dea la voi
Ca s-avem parte şi noi

Să vă fie casa, casă
Să vă fie masa, masă
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse
Şi la anul să trăiţi
Să vă găsim fericiţi
Zurgălăi şi clopoţei
Opriţi plugul măi flăcăi
Ahoo, aho.


După ce au urat îşi cer voie să fie primiţi cu jocul caprei. Ciobanul este acompaniat cu un fluier.Astfel ciobanul cântă:

Ţa, ţa , ţa căpriţă ţa
Iacă vin cu capra mea
Asta-i capră de la munte
Cu steluţă albă-n frunte.
Refren:Ţa, ţa , ţa căpriţă ţa
Ţa, ţa , ţa căpriţă ţa

Deschideţi zăvoarele
Intră căprioarele.

Frunzuliţă lemn sucit
Iată caprili-au venit

Frunzuliţă trei sulfine
Joacă caprili cu mine

Caprili-s din Iaslovăţ
Dau lapte vreo trei galeţi.


De nu dau vreo trei găleţi
Le pun pielea lor pe băţ

Caprele mele-s fudule
S-o-necat cu barabule

Ciobanul: domn doctor piere capra!
Doctorul: eu sunt doctorul de capre
La tratez acum pe toate
Le fac o injecţie
Şi o mică frecţie


Doctorul controlează caprele şi-i spune ciobanului că trebuie să dea 100 de lei deoarece capra re gălbează.Ciobanul achită suma cerută de doctor.

Bine-mi pare c-am ajuns
Si-am vazut caprile sus.

Caprili s-or îndrepta
Eu le-oi vinde şi le-oi bea.

Negustorul: Bădică, am auzit ca vrei să vinzi caprele?
Ciobanul: Le vând dacă iau un preţ bun!
N:Cât ceri?
C:Cât dai?
N: (Mulge o capră şi spune că laptele nu-i dulce) Îţi pot da o gâscă!
C: Dar la gâscă îi trebuie gâsac!
N: Dar şi la capră-i trebui ţap!Facem târgul ? Ce zici?
C: La preţul ăsta, nu!

Negustorul a plecat
Eu continui de jucat

Pe imaş eu le-am varat
Şi în ploaie eu am stat

În cărarea lupului
În bătaia vântului

Acolo m-am bolnăvit
Şi cu caprile-am gătit

Ţa, ţa, ţa căpriţă ţa
Iacă vine ursul ia!


Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile animalelor intilnite in cetele bucovinene. Ursii joaca la comanda ursarilor, tineri chipesi, imbracati cu haine cit mai colorate, care poarta pe spate o mantie si pe cap au sepci de genul celor militare, pe care sint lipite sfere impodobite cu oglinzi si globuri. Sub comanda ursarilor, ursii joaca in cerc, se rostogolesc, lovesc pamintul cu picioarele.

Foaie verde pălămidă
Am venit cu ursu-n tindă
Mă primiţi nu mă primiţi
Eu cu ursul ma venit.

Şapte săptămâni de post
Eu cu ursul n-am mai fost
Şapte săptămâni de zile
Vin ursul după mine.

Foaie verd lemn uscat
Ies cu ursul la jucat
Ursule nechiaptnat
Din pădure te-am luat

Şi ţi.am pus veriga-n bot
Şi-ai crescut mare de tot
Şi ţi-am pus veriga-n nas
Şi-ai crescut mare şi gras

Ursul meu de pe Rarău
E un mare natarău
Am crescut ursul de mic
L-am făcut tare voinic.

Joacă ursule mai bine
Nu mă face de ruşine
De nu joci cum oi vrea eu
Vai de cojocelul tău.

Frunzuliţă lemn trei stejari
Noi vă spunem : „La mulţi ani!”
Iaca jocul am gatit
Şi tu gazdă m-ai plătit!



Oamenii din Bucovina sunt vestiţi pentru tradiţii, în special cele legate de Anul Nou.
ÎNCHISTRITUL OĂLOR ÎN SATUL PALTINU

Înv.Gheorghina Aneci

Undeva în inima Bucovinei se afla satul Paltinu, un loc parcă rupt din rai unde tradiţia şi obiceiurile şi-au lăsat amprenta vie în inima fiecărui locuitor.
Aici înca mai gaseşti un plug cu boi, un razboi de ţesut sau o femeie care scoate pâinea din cuptorul de lut.
Originea ouălor închistrite se pierde în negura vremurilor, majoritatea cercetătorilor atribuindu-le o vârstă precreştină.
Arta închistririi ouălor a dat naştere, în timp unor fenomene demne de reţinut, caracteristice de altfel întregii noastre arte populare. De-a lungul veacurilor s-a constituit o anume particularizare, prin simbolistica, prin ornamentare şi prin colorit, a mai multor zone identificabile cu uşurinţă de orice cunoscător.
În cadrul fiecărei zone se pot întalni variaţii valorice determinate de temperamentul artistic, de fantezia şi talentul creatorului, de personalitatea lui, dar pe ansamblu, trăsăturile specifice zonei sunt cele ce domină toate creaţiile. Existenţa unor asemenea creatori-artişti, deosebit de talentaţi, a dus, treptat, la apariţia unor zone în care accentul s-a pus şi se pune pe calităţile artistice ale meşteşugului.
Oul încondeiat s-a apropiat de bijuteria artistică în care primează frumuseţea în sine. Compoziţia ornamentală a sporit până la o adevarata broderie de linii, desenul a dobândit rafinament şi puritate, gama cromatică s-a amplificat, atingând treapta unor veritabile simfonii coloristice.
Bucovina este vatră a unor frumuseţi naturale fără seamăn şi a unor ctitorii istorice care ţin treze peste secole mândria şi demnitatea neamului.
Aici mai mult ca oriunde, acest meşteşug este astăzi în plină înflorire, dăruindu-ne cele mai frumoase ouă închistrite.
În satul Paltinu, închistritul ouălor este o tradiţie. În mâinile trudite ale femeilor, oul prinde viaţă rezultând o adevarată bijuterie.
Totul începe ca o poveste: se ia oul alb de raţă sau găina cu ajutorul burghiului (un instrument din fier bine ascuţit şi subţire) îl găurim, apoi prin intermediul unei seringi scoatem conţinutul, spălăm oul şi îl uscăm.
Apoi aducem celelalte personaje esenţiale.
Mai intâi culorile –sau ,,glasul “ oului:roşu, galbenu, alb şi negru. Apoi, chişita –instrumentul acela cu care facem vorbele să glăsuiască.Şi pentru că oul are nevoie de binecuvantare, aducem ceara –pură şi caldă, ca o zi de Înviere. Şi începem desenul . Cu grijă şi tandreţe, ca un sărut, ca aripile unei melodii începute.
Întregul câmp este adus şi el aici, să înveţe oul să vorbească.
Sovârful, nucul, mărul, cimbrişorul, coaja de corcoduş, coaja de ceapă –din acestea scot bucovinenii culorile de care se bucura o lume întreagă.
Iar vorbele –culori ale oului închistrit răsună mereu ca un cântec bătrânesc, cu voci puternice şi drepte ca un brad.
Şi ce înţeles are oul închistrit la el acasă decât inţelegerea lumii, aşa cum este ea-simplă şi veşnic bogată în taine.
Tradiţia închistririi ouălor a ramas intactă în satul Paltinu, iar noi trăim cu speranţa că generaţiile viitoare vor păstra acest tezaur cu sfinţenie.
TOTUL CURGE : NOUĂ NE CURG BALELE DE PROSTIE SI TOATE ALEA…

Gabi Pitu

Pentru cei ce nu au înţeles nimic din ce s-a tot discutat politic şi economic anul ăsta, voi încerca să sintetizez pe înţelesul tuturor cam cum ne îndreptăm spre un fel de dezastru economic naţional. Nu vă faceţi griji! Nu o să ne ia dracu, dar o să ne fie greu!
De ce s-a făcut atâta gălăgie cu măsurile anticriză? Bugetarii şi pensionarii nu sunt vinovaţi că există, ba chiar mai e şi nevoie de ei, şi ei şi-au câştigat rolul. Mai mult noi ceilalţi nu-i merităm pe ei. Un pensionar are o viaţă în spate în care a muncit pentru bătrâneţe. Bolile de care suferă majoritatea sunt de natură profesională. Pentru majoritatea diferenţa de 15% din pensie e diferenţa dintre viaţă şi moarte. Medicii, poliţiştii, profesorii şi alţi funcţionari sunt vitali în supravieţuirea şi dezvoltarea unei ţări. România nesimţită a domnului Traian Băsescu le datorează câte un “IARTA-MĂ” pentru fiecare zi petrecută de aceştia în această ţară nenorocită.
Situaţia penibilă în care se află România poate fi pusă fără jenă şi cu multă încredere în cârca şobolanilor retardaţi care s-au cocoţat preponderent prin mijloace josnice la putere. Au făcut aşa, au ajuns sus dar condiţia lor rămâne si nu se poate schimba de jegodii mincinoase.
De ce suntem penibili? De ce fără echivoc, mai mult ca oricând în ultimii 20 de ani trebuie să ne fie ruşine cu noi?
Scriu asta la capătul unei noi săptămâni petrecute în eterna şi fascinanta Românie. A început şi s-a terminat la fel de interesant! A început cu arestarea lui Cristian Diaconescu, o încercare stupidă de a distrage atenţia de pe oamenii preşedintelui. Acu un an în timpul anchetei Ritzi fusese sacrificat de amorul artei Gigi Becali. Un fâs mediatic pentru a pregăti vacanţa de vară. Săptămâna se termină cu anularea măsurilor anticriză probuse de calamitatea numită guvern Boc.
Mie frustrarea începe să-mi fiarbă în vene. Dacă pentru cei din comunism problema se învârtea în jurul ascunderii adevărului, în capitalismul sau cum s-o numi prăpastia existenţială în care trăim problema e felul ostentatic şi nedigerabil în care ne sunt aruncate în faţă zeci de adevăruri ale aceleiaşi minciuni. De aia mie ruşine. De ce sunt luat de prost în fiecare zi a aceleaşi mizerabile vieţi, eu şi tot restul lumii.
Să ne lămurim şi cu cei ce nu au înţeles. Toată gargara cu tăierea pensiilor şi a salariilor s-a făcut din mai multe motive, dar principalul motiv a fost pentru a nu majora TVA şi impozitul pe profit, şi asta nu petru bunăstarea celor din mediul privat, pentru că oamenii erau pe marginea prăpastiei şi cred că aşteptau un şut un fund de la Dumnezeu. Creşterea taxelor ne-o trage la toţi, şi nu o să ne placă. Dar ca bonus vom primi un uragan de firme în faliment, o cotă a şomajului nu prea amuzantă, şi o creştere a inflaţiei explozivă.
Cu cat te gandeşti mai bine situaţia pare căcănie…
Moftţiunea!

Gabi Pitu
Pentru că politicienii noştri sunt extrem de preocupaţi de soarta televiziunilor şi a ziariştilor, şi pentru că sunt îngrijoraţi de nivelul de plictiseală al românilor, spectacolul politicii româneşti încearcă să fie dinamic, să facă rating, să dea bine, ce să mai.
Probabil şedinţele din parlament ar trebui deschise cu punctele de rating obţinute de politicienii în atât de fără sens talk-showurile de cu seară (Bă Boc!, te-am spart aseară, ar zice Ponta în Parlament).
Deci din acelaşi serial pe care îl urmărim de 20 de ani, începând cu revoluţia, ni s-a mai oferit recent o porţie din reality show-ul România, o ţară amuzantă condusă de actori de dramă trişti.
Moţiunea, care cică ar fi fost răspunsul poporului la pachetul de păcăleli anticriză al guvernului Boc, chiar nu a fost nimic. Toată lumea ştia că nu va trece. Unii au adoptat o atitudine de genul că ar fi o victorie a lui Traian Basescu, care e în continuare jucător si câştigător. Doar că de data asta adversarul încă nu a apucat să răspundă (pensionari şi bugetari la pachet).
PNL şi PSD par să se distreze de minune, pentru că ştiu că peste 2 ani PDL-ul aproape nu va mai exista, şi relaxarea şi încrederea cu care se prezintă la televizor par să numere zilele când vor fi invitaţi la ciolan. Totuşi există şi posibilitatea să găsească doar un os.
Foarte interesant cum funcţionează democraţia domnului Băsescu, puterea fiind prea putere, ea nu mai reprezintă interesele nimănui în afară de ale ei. Pentru la nici o decizie nu se oferă alternativă. Chiar proprii parlamentari PDL sunt ameninţaţi şi şantajaţi să voteze cum vrea partidul.
Mi-e silă de tot ce se discută în România, majoritatea lucrurilor spuse sunt fără rost, de făcut nu se face nimic ca lumea. O să fie greve, frustrarea şi neputinţa vor creşte, sărăcia şi mai şi, leul se va duce în cap.
Lumea se schimbă şi noi odată cu ea iar cei puternici vor trece mai uşor peste greutăţi, cei slabi mai greu dar chiar nu cred că o să vină sfârşitul pentru nimeni.
Viaţa îşi va urma cursul normal, lumea va bea şi va face politică poate cu o pasiune mai mare, oamenii se vor iubi şi vor face copii rupânduli-se de criză şi de lipsa locurilor de muncă. Ne vom invidia vecinii în continuare, că Georgel e pensionar şi Vasile şomer, şi că Georgel stă mai mult degeaba. Ne vom înşela iubitele şi minţi prietenii indiferent de valoarea cursului leu-euro. O să ne uităm cu nesaţ la telenovele, o să rupem butoanele la tastatura vorbind pe messenger, o să jucăm FIFA sau alte jocuri în reţea, fără să ne pese de indicele bursier.
Şi aşa mai departe…
Uşor cu Nichita pe scări…

Dragoş Huţuleac

Despre Nichita Stănescu…se vorbeşte numai de bine. Nu mă voi hazarda să schimb acest obicei. E prea frumos şi prea poet ca sa-şi merite altă soartă. În privinţa lui nu putem decât să ne înşelăm. Nichita ori e prea mult, ori e prea puţin, nicicând constanţa nu poate defini un poet. A cautat să se identifice cu poezia, să o trăiască, să fie el însuşi poezie. Pentru el aceasta e singura avuţie nejefuită a omului, o avuţie care apartine tuturor, existând practic în fiecare în parte. Existenţa poeziei ţine de domeniul miracolului. Ea nu are neapărat un caracter naţional, dar are un sens final, un sens emoţional, metaforic, vizual.
Cuvântul este numai materialul poeziei, aşa cum culoarea este materialul picturii, linia este materialul desenului iar sunetul materialul cântecului. În acest context, putem vorbi despre arta cuvântului, prin care un conţinut tainic relevat prinde formă. La Nichita, cuvintele sunt spaţializate, vii, au o viaţă proprie, mişcându-se după legi numai de ele ştiute. „Limba poezească” inventată de către Stănescu ţine de tendinţa de a perfecţiona fiiţa ascunsă a poeziei, dar mai cu seamă de încercarea de a exprima inexprimabilul.
Poetul, nu ţine de domeniul miracolului. El e doar truditorul, traducătorul umil al sentimentelor, ajutând la naşterea poeziei din om. El nu are o epocă a lui, deoarece fiecare epocă îşi selecteză tipul de talent convenabil. Şi trebuie să ţinem cont că poetul se defineşte mai întâi în raport cu propria sa creaţie, pentru că el nu-şi aparţine sieşi ci poeziei.
Poezia „Meditaţie de seară” din volumul „Sensul iubirii”, nu este o creaţie ieşită din comun…de aceea ne vom ocupa în cele ce urmează de ea, intuind în dânsa doza de firesc liric necesară unei lecturi stănesciene imediate. Departe de a frapa prin limbaj sau imagistică, acest poem oferă o perspectivă diferită faţă de celelate poezii din volum. În general, poemele din cartea mai sus menţionată, stau sub semnul luminii, al răsăritului al ieşirii din somn şi, născându-se cu naturaleţe din acestea, au o vitalitate ieşita din comun.
Dispariţia luminii, spre seară, estompează bucuria de a trăi pe deplin şi complet cotidianul, îndemnând la „meditaţii” într-un univers ale cărui elemente îşi fac simţită prezenţa într-un mod mai delicat, mai discret…
Vântul, element generator de mişcare, uneori chiar de haos, duce de data aceasta la încremenire şi suspendare(Vântul a început deodată/ şi copacii au rămas suspendaţi/M-am oprit). Întreg universul parcă-şi trage respiraţia şi şi-o ţine o secundă, pregătindu-se pentru marea aventură ce urmează: aventura spiritului ce crează o lume a cuvintelor.
Deocamdată cuvintele au dispărut. Probabil s-au retras şi ele pentru a se pregăti. Şintr-o lume fară sunete, fără cuvinte, eul liric recurge la alte modalităţi de a simţi: simţul tactil (şi-mi deschei cămaşa) şi cel vizual (privind cerul noptii), totul într-o stare de aşteptare, de încordare.
Tendinţa de ascensiune, de zbor, e posibilă numai în vis. Dar e încă prea devreme pentru acesta. E prea devreme pentru necunoscut, pentru schimbare. Eul liric nu este pregătit încă pentru saltul ce va stârni aventura (dacă as face un salt/ aş pluti în aer). Presimţirea celor viitoare îl fac să caute în jurul lui un punct de stabilitate (Întind mîna şi ating trunchiul copacului), un punct ce transcede realitatea.
Surâsul schimbat între reprezentanţi ai unor regnuri diferite e uşor complice. Atât pomul cât şi poetul caută calea spre veşnicie şi ambii o vor găsi după ce se vor elibera de lumea materială, prin creaţie patruzând în lumea spiritului care naşte noi lumi.
Ideea în poezia lui Nichita Stănescu e legată mereu de cuvânt, de acel cuvânt care aderă la fiinţă, efortul poetului rezumându-se la crearea „decalajului” care face posibilă expresia. In acest caz, cuvântul este învocat ca o zeitate căreia nu i se poate spune pe nume, este unul şi acelaşi cu Logosul original având el însuşi valenţe creatoare. Lipsa lui provoacă o încremenire a verbului a fi deoarece nici un lucru nu poate fi înafara numelui său. Astfel, cuvântul este investit cu funcţie cosmogonică, el substituind dinamica unor sensuri existenţiale, ca o provocare a lumii la expresie. De fapt, vorbim aici despre nevoia de schimbare, de schimbare a perspectivei, a viziunii. Un univers lipsit de expresie, devine previzibil. Iar previzibilitatea, înseamnăpentru Nichita Stănescu, sfârşitul.
09/24/2010 16:04:28
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one