Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

Cultura şi educaţia religioasă (de Lazăr Dorin)

Piatra de temelie a religiei creştine o reprezintă opera de mântuire realizată de Mântuitorul Iisus Hristos -Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Logosul, Întrupat: ,,Căci la început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul…şi Cuvântul trup S-a făcut”(Ioan 1, 1-4). Precum la originea creştinismului s-a aflat Cuvântul lui Dumnezeu, tot astfel şi ceea ce ţine de promovarea şi cultivarea valorilor creştine –cultura cu toate aspectele ei, educaţia religioasă, cultul creştin etc- îşi au rădăcinile în opera Învăţătorească, Arhierească şi Împărătească înfăptuită de către Hristos.
În privinţa culturii creştine putem afirma că aparţine umanităţii, dar e opera divinităţii. Fiul, Cuvântul, a întemeiat Biserica, iar Duhul a înfrumuseţat-o. Aşa cum sugestiv spunea părintele Rafael Noica în cartea ,,Cultura Duhului“, termenul de „cultură” vine de la cult religios. Arta creştină, arhitectura bisericească, literatură religioasă, învăţământul religios îşi trag sevele din bogăţia şi diversitatea cultului creştin. Îşi au originea în Biserică, deoarece cultul e o parte integrantă a Bisericii. Biserică e opera Duhului Sfânt; harul Duhului Sfânt, potrivit specificului fiecărei epoci, a lucrat prin intermediul Bisericii, înnobilând şi înfrumuseţând moral şi spiritual viaţa creştină, prin intermediul culturii creştine.
Cultura creştină nu a apărut de la sine, ci a fost rodul cultivării valorilor istorice, morale, spirituale, dogmatice ale religiei noastre. Este deci rodul conlucrării harului cu personalitatea creştinului. Germenii personalităţii sunt ereditari, dar formarea şi cizelarea plenară a personalităţii e menirea educaţiei creştine. ,,Nimeni nu se naşte cultivat ci devine(…). Aceasta se exprimă prin creşterea, şlefuirea şi cizelarea personalităţii.“ Biserica lucrează asupra lumii, transfigurându-o. Această transfigurare este opera harului divin, dar sunt necesare şi eforturile noastre personale. Istoria Bisericii ne arată limpede ce ,,muncă uriaşă şi ce suferinţe imense au fost necesare pentru crearea şi susţinerea culturii creştine”.
Omul cult e considerat omul bine educat. Cultura e rodul educaţiei creştine. Secole de-a rândul la baza culturii europene s-a aflat educaţia creştină. Raportul organic dintre cultura şi educaţia creştină a fost liantul civilizaţiei europene. Putem afirma că în Europa cultura a renăscut datorită educaţie creştine. ,,Procesul istoric al culturii şi civilizaţiei este un flux continuu, înseamnă esenţialmente devenire, creştere, continuitate şi numai ca atare acest proces poate fi şi trebuie perceput în mod adecvat”.
Fiecare epocă culturală din istoria unui popor trebuie raportată la un sistem de valori specific perioadei respective. Fiecare societate are, într-un moment dat al istoriei sale, o viziune asupra lumii, vieţii, religiei etc. Oamenii, aparţinând unei epoci istorice, se pot considera superiori din punct de vedere al educaţiei şi al culturii faţă de cei din epocile anterioare. Ceea ce nu este întotdeauna şi justificat, cum vom încerca să demonstrăm în capitolele următoare.
Ca în orice domeniu şi în cultură putem vorbi de un progres continuu. Depinde doar de sistemele de valori la care se raporteazã creatorii de cultură. Operele artistice ale străbunilor noştri sunt considerate azi adevărate perle ale culturii mondiale. Putem da ca exemple mănăstirile ctitorite în perioada medievală, care au rămas până în zilele noastre adevărate izvoare de cultură şi spiritualitate, în ciuda vitregiilor istorice. Prin ce minune? Răspunsul îl aflăm în sistemul de valori la care s-au raportat înaintaşii noştri: religia creştin-ortodoxă.
În epoca actuală, odată cu schimbarea valorilor în mai toate aspectele vieţii sociale şi personale, în care valorile creştine sunt obturate sau trecute în plan secund, se mai poate vorbi de progres cultural? Puţin probabil... Şi chiar dacă răspunsul ar fi pozitiv, ne întrebăm, ce legătură are acest progres cu religia creştină? Din păcate, şi acesta este unul dintre subiectele importante ale lucrării de faţă, cultura secolului XXI –numită deja postmodernă?!- îşi pierde din ce în ce mai mult legătura cu religia creştină: originea şi motorul civilizaţiei europene. Cine progresează, de fapt?... Cui îi foloseşte „cultura” fără de Dumnezeu?... Creştinului a cărui viaţă e legată de Dumnezeu, în niciun caz, căci nu-i foloseşte scopului final al vieţii: mântuirea. Dimpotrivă, îi pune în pericol împlinirea acestui sens creştin al vieţii. Fără de Dumnezeu, însuşi termenul de cultură este un nonsens, căci punctul de plecare al actului cultural a fost cultul, slujirea lui Dumnezeu. Cultura fără de Dumnezeu o putem numi simplu: incultură, căci s-a rupt de originea sa divină: cultul religios.
Adevărata cultură este aceea care îi lasă privitorului la plecare un „dar duhovnicesc”, ce îl face să-şi dorească să revină şi altădată... şi altădată... E dorul sufletului de a se întoarce la originile sale, e dorul de Dumnezeu pe care numai sufletul omului îl poate exprima. Părintele Dumitru Stăniloaie spunea despre cultură că este ,, produsul dorului omenesc de a-şi lega fiinţa de valori şi realităţi eterne.’’ Deci, adevărata cultură este acea operă de artă ce insuflă o atmosferă duhovnicească şi deschide în ochii sufletului o cale spre Dumnezeu.
Oameni luminaţi de harul lui Hristos -Învăţătorul, Rabi- au contribuit la dezvoltarea şi transmiterea culturii. Aceştia au fost Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, preoţii, călugării, dascălii din toate timpurile. Procesul de culturalizare socială s-a realizat în şcolile creştine din toate timpurile, astfel încât se poate afirma că şcoala creştină a fost dintotdeauna şcoala culturii, şcoala duhului. ,,Este unanim recunoscut faptul că educaţia începe odată cu omul şi implicit că pedagogia ca ştiinţă are o vechime considerabilă. Grecii o cultivau încă din antichitate sub termenul de paideea, cu înţelesul de educare a copiilor. Pedagogia ca artă şi ştiinţă a educaţiei este eminamente o lucrare de origine divină. În Biserica întemeiată de Mântuitorul Hristos, educaţia are ca scop întreaga iconomie a mântuirii.”
Un loc important în istoria culturii l-au avut dintotdeauna: Biserica, familia şi şcoala. Biserica deoarece este instituţia prin care Hristos a adus în lume lumina harului Duhului Sfânt ce a spiritualizat educaţia şi cultura, familia deoarece asigură perpetuarea luminii harului, iar şcoala deoarece mijloceşte progresul haric în domeniul cultural prin intermediul cărţii.
De secole ,,cartea” a devenit prin excelenţă modul de dezvoltare culturală. ,,Şcoala am putea spune, este casa culturii, folosind ca obiect al culturii cartea.“ Cartea a fost dintotdeauna unealta cea mai importantă a culturii. Cultura creştină a excelat în promovarea valorilor prin intermediul mediului intelectual. Mănăstirile au reprezentat focare de cultură, în multe perioade istorice tulburi în care statul şi administraţia aveau cu totul alte priorităţi. Copierea manuscriselor, tipărirea cărţilor de cultură teologică dar şi laică au reprezentat una dintre preocupările culturale de bază ale monahilor.
Studiul culturii popoarelor arată faptul că motoarele culturii au fost dintru început cartea, şcoala, ştiinţa, artele frumoase etc, dar izvorul principal care le-a pus în valoare a fost Biserica. Secolul XX şi începutul secolului XXI adaugă, în ciuda procesului de globalizare şi de desacralizare ce macină cultura creştină a lumii, noi canale de promovare culturală: radioul, televiziunea, cinematograful, internetul etc.

Concluzie:
Modul de viaţă al oamenilor generează în timp modele de cultură căreia i se vor raporta generaţiile viitoare. Obiceiurile, tradiţiile, portul şi chiar graiul sunt tributare vieţii de zi cu zi. O comunitate creştină ce are în centrul vieţii sale cotidiene valorile creştine va dezvolta în timp tradiţii, obiceiuri, valori morale, dar şi materiale specific creştine. Deci cultură creştină. Pictura, sculptura, arhitectura, muzica, la fel ca şi celelalte domenii ale vieţii culturale vor purta amprenta acestor valori creştine. Învăţământul religios va dezvolta la rându-i educaţie moral-creştină, asigurând perpetuarea culturii creştine prin mijlocirea generaţiilor tinere.
În orice societate, cu atât mai mult în cea actuală, se va simţi deci nevoia unei afirmări a educaţiei religioase şi culturale, deoarece prin manifestarea publică a acestui simţământ superior pot fi identificate şi împlinite multe din năzuinţele omului, cununa tuturor acestor năzuinţe fiind Mântuirea.

Bibliografie:

Ilarion Felea, pr., Religia iubirii, Editura “Reîntregirea” a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Alba Iulia, 2009;
Ovidiu Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol III, Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc, 1987;
Pr Prof Dr Dumitru Stăniloaie, Iisus Hristos, apud Pr Prof Dr Ilarion V Felea , Religia culturii, Ed IBM al BOR, Arad, 1994;
Rafail Noica, ierom, Cultura Duhului , Ed Ariep. de Alba Iulia (Reîntregirea), 2002;.
Rev Tinerii azi, Arhiep Sucevei şi Răduţilor, nr 6, 2009;
Vasile Timis, Conf Univ Dr, Religia în şcoală-valenţe eclesiologice, educeţionale şi sociale, Teza de doctorat.
11/23/2016 21:01:08
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one