Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3657"

Educatia ca ansamblu de influente interumane (de Vasile Aioanei)

Educatia este o forma de comunicare interumana prin care se transmit, de la o generatie la alta, valorile culturii, experienta de productie si comportamentul social. Definita ca actiune sociala si proces, educatia consta intr-un ansamblu de influente exercitate in mod planificat, in cadrul institutiilor scolare pe baza unui sistem de obiective, principii, forme si metode de organizare, folosite in scopul formarii omului ca personalitate, capabil sa se integreze activ in dinamismul vietii sociale. Educatia este, deci, un proces complex, de socializare si individualizare a fiintei umane in drumul sau spre umanitate (I. G. Stanciu).
Influente educative, exercitate asupra unei persoane, sunt de tip formal, nonformal si informal, din care rezulta cele trei dimensiuni ale educatiei (Thomas J., La Belle).
Educatia formala (scolara). Se desfasoara in mod organizat si planificat, avand la dispozitie planuri de invatamant, programe si manuale scolare, necesare realizarii obiectivelor educationale.
Educatia nonformala sau extrascolara. Este tot o actiune organizata, dar in afara scolii, fie in mediul socio-profesional, sub forma de perfectionare si formare profesionala, sau in mediul socio-cultural, prin teatre, muzee, biblioteci publice, manifestari cultural artistice, excursii, cluburi sportive, concursuri, precum si cu ajutorul massmediea (cinematografe, televiziune,radio presa), discoteci publice etc.
Educatia informala (spontana). Actioneaza neorganizat, in cadrul mediului socio-cultural, prin influente exercitate de familie, civilizatia urbana sau rurala, grupuri sociale, activitati culturale, experiente de viata traite etc. Schimbarile rapide din societatea contemporana si mai ales mediile de comunicare au largit sfera educatiei scolare prin completarea ei cu educatia informala si nonformala, care isi aduc contributia la largirea orizontului de cunoastere al elevilor si la educatia lor permanenta.
Ca urmare, cele trei tipuri de continuturi ale educatiei formale, nonformale si informalese cer integrate, oferindu-le elevilor posibilitati de selectionare, sistematizare, interpretare si utilizare a informatiei obtinute prin educatia nonformala sau informala. Se propun in acest scop mai multe modalitati de articulare a continuturilor ca, spre exemplu: lectii tematice cu deschidere spre informatia obtinuta de elevi in cadrul nonformal sau informal, lectii in echipa (cu caracter interdisciplinar), centrate pe informatia obtinuta prin massmedia, lectii de educatie estetica si morala desfasurate in orele de dirigentie, lectii de sinteza pe teme de cultura si civilizatie, lectii de filozofie cu deschidere spre problematica lumii contemporane, unele activitati din cercurile de elevi, excursiile didactice.
Educatia permanenta.
Ideea educatiei permanente nu este o idee noua, ci o gasim prezenta inca din antichitate, la greci si la romani, iar mai tarziu arabii au inscris-o in Coran ca obligatie religioasa. Intreaga viata este o scoala, afirma J.A. Comenius, iar Nicolae Iorga sustinea ca “invatat este omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii”.
Pentru secolul nostru, invatarea continua a devenit o cerinta fundamentala a societatii, determinata de cresterea exponentiala a informatiilor si de uzura accelerata a acestora, de mobilitatea profesiunilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratii spre cultura si educatie, de folosirea cat mai utila si cat mai placuta a timpului liber.
A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei permanente, prin care omul contempran invata sa fie el insusi, receptiv la schimbari, capabil sa le anticipeze si sa se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuala si moral-civica.
Din punct de vedere istoric, conceptul de educaţie a evoluat de la înţelegerea ei ca acţiune sau fenomen care redă omului esenţa cea mai profundă (această semnificaţie a fost dominantă în antichitate, în Creştinism şi în Renaştere) la înţelegerea educaţiei ca şi experienţă. Momentul, care a marcat trecerea de la un sens la altul s-a datorat lui J.J.Rousseau, prin diferenţierea explicită a naturii umane de natură, în general, şi a diferenţierii existente între om şi adult.
Din perspectiva lui Rousseau, educaţia este un proces natural care vizează numai natura umană. Educaţia este viaţa însăşi a copilului, existenţa lui.
Ulterior, s-au conturat trei puncte de vedere majore în înţelegerea educaţiei.
Un prim punct de vedere este cel biologizant care ia ca sistem de referinţă, pentru înţelegerea educaţiei, realitatea biologică (vezi studiile de genetică şi studiile asupra eredităţii umane): educaţia este determinată genetic.
Din perspectivă psihologizantă, educaţia este o realitate psihologică, individualistă. În consecinţă, natura educaţiei şi finalităţile ei sunt implicite şi vizează dezvoltarea capacităţilor psihice până la limita maximă. Scopul educaţiei este de a orienta, de a stimula dezvoltarea.
Al treilea punct de vedere este cel sociologizant, conform căruia educaţia este un fenomen social. Prin urmare, educaţia este determinată din exterior şi este, prin excelenţă, un proces de socializare care vizează transformarea fiinţei biologice în fiinţă socială.
Concluzie Educaţia este un fapt pluridimensional biopsihosocial.
Trăsăturile definitorii ale educaţiei ca fenomen social şi individual sunt următoarele(cf. C. Cucoş):
- Educaţia este un demers aplicabil exclusiv fiinţei umane (pentru că presupune existenţa conştiinţei).
- Educaţia este deliberată, însă este mai mult o propunere, o intenţie şi nu o certitudine. Acţiunile întâmplătoare nu pot avea influenţă automată, ci sunt mediate, exploatate şi integrate într-un complex de mesaje educaţionale.
- În măsura în care influenţele sunt asumate de instituţii, acţiunile educaţionale permit organizare, structurare şi chiar planificare din perspectiva sarcinilor şi a timpului.
- Educaţia se realizează din perspectiva unui ideal de persoană, ideal acordat la reperele culturale şi istorice, naţionale şi internaţionale, precum şi la determinante psihologice, care ţin de psihologia vârstelor sau de caracteristicile unei generaţii.
- Educaţia nu este o etapă limitată la o anumită vârstă. Ea este un proces continuu şi permanent care se întinde pe tot parcursul vieţii unui individ.
Perspective asupra educaţiei
În literatura de specialitate se identifică următoarele perspective posibile asupra educaţiei (I. Cerghit):
- Educaţia ca proces – este acţiunea de transformare în sens pozitiv şi pe termen lung a fiinţei umane.
- Educaţia ca acţiune de conducere – este dirijarea evoluţiei individului spre stadiul de persoană adultă, formată, autonomă şi responsabilă.
- Educaţia ca acţiune socială – este activitatea planificată care se desfăşoară pe baza unui proiect social şi care comportă un model de personalitate.
- Educaţia ca interrelaţie umană – este procesul de comunicare care necesită efortul comun şi conştient între cei implicaţi, dintre care unul este educator şi altul educat.
- Educaţie ca ansamblu de influenţe – include acţiuni deliberate ori nu, explicite sau implicite care într-un fel sau altul determină devenirea unui individ.

Educatia are o serie de determinante si caracteristici:
- Caracterul socio-istoric al educaţiei rezultă din interdependenţa existentă între educaţie şi social. Educaţia se supune legilor de dezvoltare a socialului, dar nu este o prelungire a sistemului social, ci o componentă cu un conţinut şi o structură internă care se diferenţiază de alte fenomene sociale. Educaţia este o acţiune socială care mijloceşte relaţia dintre individ şi societate, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul socialului şi invers. În ce priveşte istoricitatea ei, sistemele de educaţie se schimbă în funcţie de tipurile de societate educaţia a căpătat forme de realizare diferite şi finalităţi diferite în raport cu momentele istorice.
- Caracterul naţional al educaţiei Din punct de vedere formal, educaţia se realizează în structuri naţionale. Limba produce structuri mentale care determină dimensiunea etnică şi naţională a oricărei influenţe bazate pe comunicare. Caracterul naţional al educaţiei se situează la interferenţa conceptului de cultură cu cel de educaţie.
- Caracterul universal al educaţiei. Din punct de vedere universal, educaţia prezintă caracteristici de continuitate pe tot parcursul evoluţiei societăţii umane. Ea este cosubstanţială cu societatea, determinându-i progresul. Din punct de vedere internaţional, acest caracter al educaţiei se realizează prin studiul limbilor străine, a literaturii universale, a istoriei universale, a geografiei, prin structură, obiective şi conţinut. Prin conţinut, obiective şi prin structura sa, educaţia trebuie să răspundă realităţilor internaţionale.
- Caracterul prospectiv al educaţiei presupune faptul că educaţia ocupă un loc central în posibilitatea de anticipare a viitorului. Orice evoluţie socială şi economică viitoare depinde de progresele şi de resursele intelectuale şi umane ale societăţii. Educaţia îşi propune să creeze oameni pentru societăţi care nu există încă. Prin urmare, ea se raportează la cerinţele viitoare ale societăţii. Acest fapt presupune o schimbare de paradigmă în educaţie prin înţelegerea acestui fenomen social ca fiind capabil să creeze indivizi adaptabili, responsabili, capabili de raţionamente anticipative şi de învăţare inovatoare.

BIBLIOGRAFIE:
- Cerghit Ioan, Neacşu Ioan , 2001., Prelegeri pedagogice, Ed.Polirom, Iaşi
- Cucoş Constantin, 2002, Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Ed.Polirom, Iaşi
- Cucoş Constantin , 1998, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Ed.Polirom, Iaşi

Intocmit INV. AIOANEI VASILE -SCOALA GIMNAZIALA HORODNICENI
01/13/2015 11:45:41
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one