Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

Educația interculturală - factor esențial în formarea pentru diversitate culturală (de Nicolae Robu)

Rezumat:
Educația interculturală reprezintă o temă de actualitate în societatea și în școala românească. Aceasta are drept obiective eficientizarea relațiilor dintre persoane aparținând diferitor grupuri, sporirea gradului de deschidere, toleranță și acceptare a celuilalt, evitarea prejudecaților și promovarea unei educații democratice interculturale. Educaţia interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să conducă spre egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale cu scopul de a le transforma în resurse pedagogice.

Cuvinte cheie: educație interculturală, toletanță, acceptare, educație multiculturală, educație antirasistă, diversitate.

Educația interculturală reprezintă un demers de importanță majoră în practicile educative, care constă în educarea relațiilor interpersonale, fapt care implică membri ai unor culturi diferite. Scopul acestei forme de educație constă în creșterea eficientă a relațiilor de tip ,,eu-celălalt”, în sporirea gradului de deschidere, de toleranță, de acceptare a celuilalt. Totodată, educaţia interculturală promovează atitudini de înţelegere a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate existente între oameni şi nu prin aplicarea polarităţii superior-inferior. Cu alte cuvinte ,, A face educaţie interculturală presupune ca însuşi procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături, faţă în faţă, a purtătorilor unor expresii culturale diferite.” (Constantin Cucoș, 2000).
Literatura de specialitate oferă definiții multiple în ceea ce privește educația interculturală în societatea actuală. Astfel, Constantin Cucoș afirmă: ,,În mod sintetic, educaţia interculturală vizează o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în consideraţie specificităţile spirituale sau de alt gen (diferenţa de sex, diferenţa socială sau economică, și altele), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, şi mai grav, tendinţele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturală, se arată într-o lucrare editată de Consiliul Europei (Antonio Perotti, 1992), nu este o nouă ştiinţă, nici o nouă disciplină, ci o nouă metodologie ce caută să integreze, în interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei, antropologiei, ştiinţelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” Astfel, putem afirma că educația interculturală reprezintă o topică importantă a discursului educațional, interculturalul extragându-și materia primă din perspec¬tivele deschise de legăturile disciplinare.
Educaţia intercul¬turală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii diferenţelor care există în interiorul aceleiaşi societăţi şi se referă mai puţin la realizarea unei educaţii pentru culturi diferite, ceea ce ar presupune staticism şi o izolare a grupurilor culturale. Așadar, educaţia interculturală pune pe primul loc interacţiunea şi dialogul, curajul de a depăși granițele sinelui şi dorinţa de proiecţie în celălalt. O educaţie concepută în perspectiva interculturală va resemnifica relaţiile dintre şcoală şi alte spaţii educative; ea va deborda zidurile şcolii, prelungindu-se şi insinuându-se în activităţile informale, în viaţa de zi cu zi. O formare într-adevăr interculturală are loc în scoala ca organizație în ansamblul său printr-o atitudine generalizată care să respecte valorile interculturale.
În opinia lui Tiedt educația interculturală reprezintă „un proces de predare-învățare incluziv, care implică toți elevii în consolidarea unui puternic sentiment de încredere în sine, întărirea percepțiilor empatice față de persoanele aparținând diferitelor fonduri culturale și promovarea de oprtunități egale pentru a-si atinge potențialul maxim.”
Opinia lui Bennet era că educația culturală reprezintă „un demers de predare-învățare bazat pe principii și valori democratice care afirmă pluralismul cultural în cadrul unor societăți diverse și a unei lumi cu un caracter puternic și independent”.
O definiţie relevantă în ceea ce privește termenul de „intercultural” o vom găsi la Micheline Rey, care afirma că “Cine spune intercultural spune în mod necesar, plecând de la sensul plenar al prefixului inter: interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă. Spune, de asemenea, dând deplinul sens termenului cultură: recunoaşterea valorilor, a modurilor de viaţă, a reprezentărilor simbolice la care se raportează fiinţele umane, indivizi sau societăţi, în interacţiunea lor cu altul şi în înţelegerea lumii, recunoaşterea importanţei lor, recunoaşterea interac¬ţiuni¬lor care intervin simultan între multiplele registre ale aceleiaşi culturi şi între diferite culturi.” (Micheline Rey, 1984).
Astfel, analizând cu rigurozitate definițiile regăsite în literatura de specialitate putem desprinde ideea că acest concept de educație interculturală beneficiază de o explicație semantică deosebit de expresivă prin prisma semnificațiilor asociate elementelor sale componente: prefixul „inter” și substantivul „cultură”. Totodată, educația interculturală își negociază în mod constant fundamentele teoretice cu câteva expresii concurente: învățare interculturală, educație globală, educație pentru diversitate, educație multiculturală, educație antirasistă, educație incluzivă, educație „antibias” și altele.
Paralela educație interculturală-învățare interculturală
Sintagma „învățare culturală” a fost propusă și utilizată în mod frecvent în documentele și programele elaborate de Consiliul Europei. De-a lungul timpului s-au conturat mai multe diferențe între cele două concepte. Astfel, educația interculturală poate reprezenta prin comparație cu învățarea interculturală o pedagogie ameliorativă a școlii, iar cea de-a doua are o extindere îndreptată către școală, constatându-se o aplecare preponderentă a învățării către sfera educației nonformale. Drept urmare, cele două concepte interacționează, sunt interdependente, iar comportamentele interculturale învățate și totodată aplicate constituie un rezultat dezirabil al oricărui demers care are în vedere pregătirea pentru o societate plurală bazată pe cunoaștere și diversitate.
Educația interculturală-educația pentru diversitate
Expresia „educație pentru diversitate” reprezintă o sinteză a scopurilor interculturalității fiind o componentă destul de expresivă. În literatura de specialitate se regăsește afirmația Cristinei Alleman-Ghionda cu privire la educația pentru diversitate, astfel: „Această schimbare conceptuală este bazată pe ideea că pluralitatea culturală nu trebuie tratată într-o manieră exaltată, existând riscul hiperculturalizării, dar trebuie fără îndoială să fie încorporată în activitățile din clasă împreună cu alte tipuri de diversitate: lingvistică, religioasă, socială, sexuală etc.”
Paralela educație interculturală-educație multiculturală
În urma cercetărilor efectuate de către specialiștii în domeniu s-a constatat că între cei doi termeni există suprapuneri teoretice în ceea ce privește interesul pentru respectarea și valorizarea culturilor, egalizarea șanselor la educație și, totodată „alfabetizarea” culturală. Educația multiculturală face referire la situații statice și propune în același timp măsuri adecvate care să permită coexistența pluriculturalismului. Educația interculturală se referă la interacțiunea, reciprocitatea solidaritate dintre persoane. Așadar, interculturalismul suprapune peste multiculturalism procesele sale și interacțiunea.
Educația interculturală-educația multiculturală-educația antirasistă
Educația antirasistă are o sferă mai restrânsă față de educația interculturală și pune în centrul preocupărilor sale actele de discriminare. Obiectivele educației antirasiste sunt eglitatea rasială și justiția în locul armoniei. Grinter propune o diferențiere elocventă între cele două: „educația interculturală și cea antirasistă sunt deosebite una de cealaltă. Una este de tip liberal, iar cealaltă de tip radical, una este descriptivă, iar cealaltă analitică, una are în vedere emoțiile și cealaltă intelectul, una are la bază aspectele socioculturale, iar cealaltă accentuează aspectele politico-economice etc. Cu alte cuvinte, una este indirectă, cealaltă directă, una convinge, iar cealaltă provoacă. În ceea ce privește educația multiculturală în raport cu cea rasistă, prima este pasivă, preocupată de schimbările cantitativ, în timp ce cea de-a doua este procesuală și activă.”
Paralela educație interculturală-educație incluzivă
Atât educația interculturală cât și educația incluzivă au ca principii nondiscriminarea, nonsegregarea și respectarea drepturilor celor diferiți. Opinia Ecaterinei Vrăsmaș referitoare la aceste filozofii este următoarea: „ Educația incluzivă este concepută în mare măsură ca un deziderat al viitorului, este o componentă a educației pentru toți prin care proiectează un nou tip de școală: comprehensivă, ce realizează coeducația deschisă, tolerantă, prietenoasă și democratică fiind mai naturală prin eterogenitatea ei. Se are în vedere proiectul unei școli care îi integrează și îi valorizează pe toți copiii, adaptându-se la ea însăși, la diversitatea de crințe educaționale, la particularitățile de învățare și de dezvoltare ale fiecărui copil.”
Educația interculturală-educația „antibias”
Termenul „antibias” are o sferă de cuprindere extinsă făcând referire la adresarea etichetărilor și discriminărilor pe criterii etnice, culturale, de gen, sociale, ocupaționale etc. și la combaterea prejudecăților și a stereotipurilor. Acest tip de educație urmărește îndeplinirea câtorva deziderate atât de către elevi cât și de către cadrele didactice. Educația „antibias” are în prim plan, în ceea ce privește elevii: consolidarea identității culturale și a imaginii de sine a elevilor, stimularea gândirii critice privind prejudecăților în rândul elevilor, asigurarea pentru fiecare elev a unui cadru de interacțiuni empatice și confortabile cu persoane care aparțin altor grupuri; cultivarea la elevi a capacităților de combatere a prejudecăților la care aceștia sunt supuși de către alte persoane. În ceea ce privește cadrele didactice, educația „antibias” urmărește următoarele deziderate: conștientizarea identității culturale proprii și a formelor sale concrete de manifestare, cultivarea gândirii critice privind prejudecățile și discriminarea, deschiderea spre înțelegerea valorilor, a stilurilor de comunicare și învățare spcifice diferitor grupuri cărora aparțin elevii, cultivarea abilităților și disponibilității de a încuraja dialogul referitor la problematica prejudecăților și a discriminării.
În concluzie, educaţia interculturală reprezintă pentru societate şi totodată pentru şcoală şi educaţie, o oportunitate prin care se poate valorifica la maximum potenţialul şi resursele cu care au fost înzestraţi actanții procesului instructiv-educativ, facilitând astfel deschiderea către orizonturile psihosociale ale dezvoltării personalităţii. Succesul în împlinirea dezideratelor educaţiei interculturale este asigurat de strategiile şi metodele de formare a cadrelor didactice în perspectivă interculturală, pornind de la premisa că deschiderea interculturală nu poate crește dacă nu există relaţii formative între profesor şi elev. Așadar, educația interculturală nu trebuie să fie concepută doar pentru mediul școlar ci și pentru activități extracurriculare, în legătura cu „extrașcolarul” prin familie, grupuri sociale, comunități, mass-media, instituții etc.

Bibliografie:

1. Cozma, T., 2001, O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea, Editura Polirom, Iași
2. Cucoș, C., 2000, Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Editura Polirom, Iași
03/11/2016 10:54:01
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one