Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "9723"

EXPLICAREA ŞI INTERPRETAREA TEXTULUI EPIC LA CLASELE GIMNAZIALE (de Cunţan Mariana)

EXPLICAREA ŞI INTERPRETAREA TEXTULUI EPIC LA CLASELE GIMNAZIALE (de Cunţan Mariana)


Orice elev care ascultă sau citeşte pentru prima dată o operă literară, aşteaptă ceva nou. Unii copii sunt obişnuiţi cu peripeţiile din basme, sau din romanele de aventuri şi aşteaptă astfel de evenimente narative, iar firile meditative sunt satisfăcute dacă fac cunoştinţă cu personaje a căror psihologie le captează, ori se potrivesc stărilor pe care ele însele le trăiesc sau imaginează.
Aşadar lectura se desfăşoară sub apăsarea aşteptărilor diverse ale cititorilor. Când tipul de acţiune, personajele, registrul stilistic coincid cu cele depozitate în memoria lectorului, atunci lectura este îndeplinită, pentru că îi oferă termeni de referinţă. Când aşteptarea este lipsită de elementele amintite, atunci apare tensiunea și curiozitatea.
Se pune întrebarea : ce-l interesează pe cititorul elev când deschide o carte sau când asistă la prima lectură a textului, făcută de profesor ? Motivaţiile pot fi multe şi diverse :
- numele scriitorului, cunoscut din alte texte ale acestuia sau tocmai necunoşterea lui ;
- genul de operă : roman de aventuri, nuvelă fantastică, poezie ;
- tematica neobişnuită (ex. Literatura S. F.);
- titlul deosebit al cărţii;
- coloritul copertei;
Orizontul de aşteptare poate fi derutant după prima lectură, însă treptat el poate fi identificat prin operaţiile care urmează. Noile manuale numesc aceste activităţi fie „observarea”, „explorarea”, „interpretarea textului”. Nu se pot pune graniţe fixe între aceste operaţii. Adeseori copiii de gimnaziu sunt invitaţi să găsească ei înşişi ceva specific din textul citit. În acest sens, autorii de manuale folosesc imperative de acest gen: „amintiţi-vă”, „descoperiţi”, „folosiţi –vă cunoştinţele”, „verificaţi-vă cunoştinţele”, etc.
Descifrarea textului la clasele gimnaziale înseamnă a înţelege, a pătrunde şi a decodifica la diferite nivele semantica şi stilistica operei respective, a deveni comprehensiv. Întrebările puse elevilor după prima lectură nu trebuie înmulţite şi nici îndepărtate de text. După citirea unui text narativ, întrebările vor viza spaţiul şi timpul întâmplărilor narate, personajele principale. În cazul poeziilor, întrebările îi vor determina pe elevi să identifice sentimentul dominant, semnificaţia titlului, dacă au mai citit imformaţii asemănătoare din opera scriitorului respectiv sau aparţinând altor autori.
La a II- a citire a textului, se vor explica cuvintele necunoscute din lectura ce se analizează. De multe ori explicarea are loc paralel cu comentarea fragmentelor citite şi alcătuirea planului de idei. O cerinţă obligatorie pentru explicarea oricărui cuvânt, este înţelegerea sensului din context, apoi discutarea altor sensuri pe care le mai poate avea cuvântul în alte împrejurări.
Explicarea are menirea să uşureze receptivitatea textului. Locul aplicării fiecărui cuvânt se stabileşte de către profesor în funcţie de gradul de dificultate ce-l reclamă pentru explicarea şi reţinerea lui din partea elevilor. În anumite situaţii se recomandă explicarea titlului operei, operaţie care poate precede etapa citirii model a textului. Cuvintele pe care le întâlnesc elevii în lecturile din manualele alternative pot fi grupate în mai multe categorii: arhaisme, neologisme sau regionalisme.
În timp ce neologismele şi cuvintele din vocabularul comun sunt explicate şi introduse, prin variate exerciţii, în vorbirea curentă a elevilor, arhaismele, regionalismele şi unii termeni tehnici, de restrânsă circulaţie, suferă alt tratament. În cazul lor este suficientă o explicare corectă, cu referire la epocă, domeniu de activitate, fără preocuparea ca ele să intre în vocabularul activ al elevilor, insistându-se doar asupra valorii lor stilistice. De exemplu cuvântul „crainic”care denumea în limba veche pe cel care anunţa mulţimii ştirile oficiale sau vestea nunţilor ţărăneşti, este înlocuit în epoca modernă cu spicher (din engl. speaker).
De un tratament deosebit se vor bucura anglicismele care au pătruns masiv în limba română şi pe care elevii le întâlnesc fie în texte literare, fie în cele nonliterare. În cazul lor se va atrage atenţia asupra sensului, pronunţării şi scrierii corecte a acestora. De ex. boiler, sandviş (conform sandwich). De asemenea, trebuie distinse anglicismele autentice de cele false. De pildă unele cuvinte s-au format prin unirea unor teme şi elemente împrumutate din engleză. Cu ajutorul lui man (prin compunere) s-au format: gentleman, tenisman. Apoi trebuie diferenţiate anglicismele propriu-zise de „americanisme” (mai recente şi cu caracter internaţional): blugi, boss, hamburger, computer, week-end, etc.
Pentru explicarea tuturor categoriilor de cuvinte sunt necesare variante de exerciţii, cu sinonime, antonime, omonime, paronime. Integrarea lor în propoziţii, compuneri, eseuri, vor duce treptat la formarea deprinderii de a le folosi corect atât în vorbire cât şi în scriere. În acest sens manualele alternative au adus îmbunătăţiri serioase: unele cuvinte sunt explicate la subsolul paginilor, altele în „micul dicţionar” de la sfârşitul lor.
După explicarea cuvintelor elevii învaţă timpul şi spaţiul naraţiunii. În clasa a V – a, elevii ştiu că naraţiunea este un mod de expunere prin care se povestesc fapte şi întâmplări. Naraţiunea a ajuns să fie numită şi povestire. Însă, dacă termenul de povestire are uneori un sens restrâns, numindu-se prin el o specie a genului epic, cel de naraţiune are un sens mai larg, pentru că în calitatea lui de mod de expunere îl găsim nu numai în povestire, ci şi în nuvelă, în schiţă, în roman şi chiar în genul dramatic. Nu e nici o greşeală folosirea unui termen în locul celuilalt; deosebirea este de nuanţă şi nu de esenţă.
Pentru a ajunge cu elevii la definirea noţiunii de naraţiune, autorii de manuale procedează indictiv: întâi se citeşte textul, se analizează componentele acestuia, apoi se ajunge la definirea naraţiunii. Prin mai multe întrebări elevii vor fi siliţi să argumenteze după ce criterii recunosc o naraţiune: existenţa naratorului, a personajelor, a timpului, şi a spaţiului.
Un alt moment important pentru înţelegerea unui text literar este alcătuirea planului de idei, procedeu răspândit la clasele gimnaziale. Planul simplu de idei este premergător celui complex, care cuprinde pe lângă ideile principale şi pe cele secundare. Prin planul dezvoltat elevii pătrund şi mai mult în profunzimea operei literare, pentru că ideile secundare luminează aspecte din text care au fost doar enunţate prin ideile principale.
Urmează stabilirea momentelor subiectului. Tradiţia şcolii româneşti a impus o terminologie mult uzitată pentru aceste momente: expoziţiune, intrigă, dezvoltarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul. Alături de aceşti termeni, noile manuale alterantive au introdus alţi termeni pentru aceleaşi momente: situaţia iniţială, cauza care declanşează acţiunea, dezvoltarea acţiunii, depăşirea situaţiei dificile şi situaţia finală.
Caracterizarea personajelor este un procedeu foarte important în înţelegerea textului. Ca procedeu didactic, aceasta lărgeşte reprezentările elevilor despre oameni şi depre relaţiile dintre ei, stimulează anumite sentimente, contribuie la formarea conştiinţei lor morale. Din comportamentul personajelor elevii învaţă ce e bine şi ce e rău, ce înseamnă să fi cinstit, drept sau dimpotrivă, ipocrit.
În activitatea de caracterizare, profesorul îi va călăuzi pe elevii săi ferindu-i de înclinaţia spre simplificări sau exagerări. De multe ori ei au tendinţa de a confunda realul cu imaginarul. Adică ei consideră întâmplările dintr-o naraţiune ca adevărate şi ca atare, introduc în noţiunea de personaj o notă neesenţială, anume că el ar fi un om luat din viaţa reală. Aceasta pentru că în unele texte (Scrisoarea III, Paşa Hassan), apar personaje al căror prototip a trăit cândva. De aceea trebuie făcută deosebirea între „personalitate istorică” şi „personaj literar”, care este creaţia scriitorului.
În acest sens noile manuale alternative procedează corect şi disociativ atunci când definesc noţiunile de: autor, narator, personaj, cititor. Elevii vor pricepe, pe baza textelor studiate, că autorul şi cititorul sunt personaje reale: primul imaginează prin opera sa, un univers ficţional iar cel de-al doilea se sileşte citind să pătrundă şi să înţeleagă universul imaginat. În schimb, naratorul şi personajul aparţin lumii imaginare. Naratorul este „vocea” prin care cititorul face cunoştinţă cu evenimentele relatate în text. Personajul este o creaţie a fanteziei autorului, o construcţie imaginară, el există şi participă numai în lumea ficţiunii din text.
Treptat, copiii de gimnaziu se vor obişnui să deosebească nu numai personajele principale de cele secundare, ci şi cele care cunosc o evoluţie de cele care nu cunosc evoluţia. De asemenea, să nu considere totdeauna personajul enunţat în titlul textului ca personaj principal. În unele cazuri coincide: D-l Goe, Domnu Trandafir, în altele nu coincide. De exemplu, în nuvela lui Ioan Slavici, Budulea Taichii, elevii sunt înclinaţi să-l considere personaj principal pe Huţu, dar cel care predomină prin personalitatea ta şi prin spaţiul ocupat în conţinutul naraţiunii este Budulea, cimpoieşul din Cocorăşti.
Lectura textului în faţa elevilor nu este decât o fereastră deschisă spre explicarea şi interpretarea lui. De obicei, textul conţine imaginea implicită a cititorului ideal, aşa cum l-a imaginat autorul respectiv. Însă orizontul de aşteptare al cititorului real poate fi diferit faţă de al celui ideal, în funcţie de mentalitatea şi fondul lui de lectură, de experienţa de viaţă şi de puterea de pătrundere în structura ficţională.
02/24/2012 11:31:51
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one