Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!


Revista „Romania Azi" nu se vrea a fi „altfel”. Altfel sunt toate revistele. Noi vrem să fim numai diferiti. Diferiți în sensul ca vom promova normalul și firescul ca parte a cotidianului. Chestiuni care, la ora actuală, se află în contradicție. Evident, aceasta revista nu este nimic altceva decât o „aflare în treabă” a unor frustrați dar, totuși, parafrazând un fost prim-ministru, cititorii noștri sunt mai deștepți decât scriitorii altora. Așa că,vă rog, nu ne acordați nicio șansă. Adevărul e ca suntem foarte plictisitori. Tratăm exact aceleași probleme pe care le tratați și dumneavoastră care, normal, le tratați mult mai bine.

Nu, nu vrem sa trăim într-o lume mai bună. Aceasta este excelentă. Doar puțin prăfuită și neunsă. Scârție. În încercarea noastră de-a o unge, ne vom murdări mâinile cu cea ce se cheamă „societate”. O instituție menită să ajute omul dar care lucreză în detrimentul său. Singurul ei merit e acela că ne unește pe toți împotriva a ceva. Care este numele acelui ceva nu poate ști decât fiecare în parte.

Sincer, nu aveți niciun motiv sa ne citiți. Nu suntem geniali. Dar măcar încercăm.

Cu respect, Dragoș Huțuleac-editor
Membri onorifici: L.D. Clement, Emilia Guliciuc, Viorel Guliciuc

Colegiu redactional: Gabriela Alionte, Cornelia Bratu,Cristina Bîndiu, Daniela Ceredeev, Dandeş Albert Aurel,Marius Esi, Marius Cucu, Mitric Dănuţa, Gelu Clitnovici, Damian Gheorghiu, Corina Gheorghiu,Ovidiu Hutuleac ,Gabi Pîţu, Ilie Sauciuc

Colaboratori: Caciuc Adriana

Editor: Dragoş Huţuleac

Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 10 lei/artico,l pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: revistaromaniaazi@yahoo.com. Vă mulţumim!
Revista apare in data de 24 a fiecarei luni.
Incepand cu anul editorial 2013-2014 puteti publica in revista noastra articole contra sumei de 30 lei/articol pe care ii veti depune in contul RO21BRDE340SV37012943400, deschis la banca BRD, titular cont Dragos Hutuleac. Confirmarea de plata o puteti face telefonic la 0742 281 934 sau atasati chitanta scanata alaturi de articolul trimis online. In acest pret intra eliberarea unei adeverinte de publicare, necesare portofoliului personal. Asteptam articolele dv. la adresa: edituracadrelordidactice@yahoo.com. PUBLICAM ORICE ARTICOL CARE SE INCADREAZA IN TEMATICA RUBRICILOR PE CARE LE DETINEM!!! Vă mulţumim!
Anul IV

ISSN 2067 – 5178

Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6102"

LECTURA SUPLIMENTARĂ ÎN SFERA CURRICULARĂ A LITERATURII ROMÂNE (de Nicolescu Dana)

Dacă avem drept criteriu modalitățile de achiziție culturală, putem deosebi două tipuri de lectură: obligatorie (pe baza programelor și a manualelor) și facultative. În legatură cu cele din urmă, sunt vehiculate curent subdiviziunile: suplimentara, particulara și extrașcolara, nu întotdeauna bine precizate. Lectura suplimentară are în vedere opere literare ale scriitorilor studiați în clasă (altele decât cele din manuale) sau aparținând ariilor tematice, genurilor sau speciilor reprezentate în manuale. Lectura suplimentară rămâne sub controlul relativ, dar bine manifestat al școlii. Unele dintre textele de lectură suplimentară, în număr extrem de mic, se pot citi din manuale, altele se găsesc în listele de lecturi „particulare”, fiind abordate fie în orele obișnuite (întregind fragmentele studiate), fie în ore speciale, intitulate tot „lecturi particulare”. Manualele de gimnaziu rezervă, în general, puține pagini lecturii suplimentare, marea majoritate fiind rezervată literaturii române. Lucru firesc până la un punct, dar e greu de înțeles absența unor pagini reprezentative din literatura universală. Lectura particulară, numită și „individuală”, „literatura în/din afara clasei”, „literatura obligatorie în afara clasei” înseamnă, conform DEX, „cărtile citite de un elev în afara manualelor”. Lăsând această accepție deoparte, ca fiind prea generală, deci aproximativă, lectura particulară este definită, în cele mai multe materiale de referintă, prin două caracteristici:
 vizează literatura (națională și universală) nestudiată la clasă;
 este dirijată de profesor (prin recomandări, ore speciale, control, evaluare).
Lectura extrașcolară este lectura „liberă”, pe care elevul o face absolut în voie, fără a fi nevoit să raporteze cuiva.
În ceea ce privește lectura particulară, reiterăm singura accepție pe care o considerăm posibilă: cea prin care înțelegem literatura care accede manualele (chiar dacă apar atingeri mai mult sau mai puțin întâmplătoare). Rațiunea acestei opțiuni rezidă chiar în obiectivele generale ale învățării limbii și literaturii române, dintre care unul, fundamental, vizează educația literară, ”ca suport al structurării culturii generale și umaniste, precum și al formării unui univers afectiv și atitudinal deschis, de tip reflexiv, față de actul cultural ”.
Admițând acest punct de vedere, o operă ca Baltagul (studiată fragmentar în clasa a VIII-a), poate fi studiată în mod obișnuit într-o oră distinctă, intitulată, eventual, lectura suplimentară (încadrabilă, de fapt, în aceeași unitate de învățare), nicidecum însă într-o oră de „lecturi particulare”. Nici „ghidurile profesorului” care însoțesc manualele corespunzătoare de limba și literatura română nu consemnează, în modelele de planificare anuală/ semestrială pe care le oferă, ore destinate lecturii particulare, ci doar de lecturi suplimentare. Există însă indicii că autorii acestor „ghiduri” asimilează lectura suplimentară cu lectura particulară. Astfel, pentru clasa a V-a, ”ghidul” manualului Editurii Petrion specifică noua ore anual pentru „lecturi suplimentare”, iar cel al Editurii ALL prevede, în ultima săptămână de școală „recomandări de lecturi pentru clasa a VI-a”. Programa actuală a disciplinei trimite tangențial la lectura suplimentară sau la lectura particulară prin unele „activități de învățare” de tipul „discuții în grup pe marginea lecturilor suplimentare individuale” sau „exerciții de povestire a unui film, a unei piese de teatru, a unui diafilm”, ori sugerând că lectura integrală a operelor literare studiate fragmentar în manuale să facă obiectul „lecturii personale a elevilor”. Numărul de ore alocat acestor ore nu este specificat. Metodicile vechi acorda, prin comparație, un spațiu substanțial lecturii particulare, numită, de cele mai multe ori, lectură „în afara clasei și a școlii”. Această oră se deosebește de orele obișnuite de studiu, ”în sensul că trebuie să lăsăm copiilor mai multă libertate în interpretare, la caracterizări, ceea ce le va dezvolta posibilitățile proprii, aptitudinile individuale. În asemenea activități se întrevăd preferințele și nota lor personală în discutarea unor opere.” Ora destinată lecturii particulare devine, după parerea mea, cu atât mai necesară cu cât, în manualele actuale, se constată „reducerea semnificativă a importanței studiului textului literar, așezat alături de textele nonliterare și prezentat, adeseori, ca suport al formării noțiunilor de teorie literara” Granițele nu sunt însă atât de tranșante. Câtă vreme orele (lecțiile) obligatorii tratează subiectul literar în manieră analitică, orele de lecturi suplimentare și cele de lecturi particulare se apropie foarte mult prin modul „generalizator” de tratare. Pe de alta parte, câtă vreme lectura integrală a unei cărți precum Baltagul sau Carțile cu Apolodor nu poate fi impusă elevului de gimnaziu ca lectură obligatorie, intrăm din nou în zona interferențelor dintre lectura suplimentară și cea particulară, ambele fiind „neobligatorii”.

Bibliografie
1. Bocos, M., Instruire interactiva, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2002
2. Cerghit, I., Metode de învatamânt, Editia a III-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997
3. Cucos, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 1996
4. Ionescu, M., Demersuri creative în predare si învatare, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000
5. Ionescu, M., Chis, V., Strategii de predare și învățare, Editura stiintifică, Bucuresti, 1992
08/09/2016 14:59:57
hutuleacd
In numele libertatii absolute de exprimare, autorii raspund in mod direct de continutul materialelor publicate sub semnatura proprie
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one